Unelte utilizator

Unelte site


sectiunea_2

Sectiunea 1
Sectiunea 3

Configurarea mediilor

Instalarea aplicaţiilor suplimentare în Mandriva 2008.1 este foarte uşoară. În primul rând ce trebuie să faceţi este să configuraţi mediile (repository) de unde Mandriva va descărca în mod automat orice program aveţi nevoie. Pentru setarea mediilor vom exemplifica mai jos două metode.

1. Prima metodă este să introducem în consolă, ca root (comanda su), trei comenzi. Avantajul acestei metode este simplitatea operaţiilor. Singurul dezavantaj este faptul că se poate întâmpla ca la momentul executării comenzilor, serverele selectate să nu fie disponibile datorită unor probleme tehnice. În cazul acesta vă rugăm să utilizaţi metoda a doua, prin care se pot selecta alte servere. Aşadar comenzile sunt următoarele:

#urpmi.removemedia -a #urpmi.addmedia –distrib http://ftp.mandrivausers.ro/pub/plf/mandriva/cfg/2008.1/i586 #urpmi.addmedia –distrib http://ftp.iasi.roedu.net/mirrors/ftp.mandrake.com/official/2008.1/i586/

Prima comandă şterge mediile de pe DVD, ele nemaifiind actuale odată cu adăugarea mediilor de pe internet, iar celelalte două adaugă noile medii. Pentru a vedea cum trebuie introduse în consolă vedeţi pagina 34.

2. A doua metodă constă în alegerea manuală a comenzilor de care avem nevoie. Pentru aceasta vom porni navigatorul de Internet, care în Mandriva 2008.1 este Firefox. Îl găsiţi în bara QuickLaunch:

imaginea necesara

După ce porniţi navigatorul veţi avea o fereastră destul de asemănătoare cu Internet Explorer sau Opera. Dacă aţi folosit Firefoxşi în alt sistem de operare cu siguranţă vă veţi simţi ca acasă. După cum spuneam, introduceţi în Firefox adresa http://easyurpmi.zarb.org/ Vă va apărea pagina easyurpmi:

imaginea necesara

Ceea ce aveţi de făcut este să alegeţi: „Switch to manual mirror selection“, apoi Version:2008.1, Architecture: i586. Acum daţi click pe Continue.

imaginea necesara

Arhitectura (architecture) este tipul procesorului. În prezent există procesoare de 32 şi 64 biţi. Dar, deşi puteţi avea procesor de 64 de biţi, dacă aţi instalat Mandriva pe 32 biţi (fişierul ales în exemplu) arhitectura corectă este i586, dacă aţi instalat Mandriva pe 64 de biţi, arhitectura corectă este x86_64. Dacă nu ştiţi ce versiune aţi descărcat uitaţi-vă la numele fişierului iso descărcat şi căutaţi numele uneia dintre aceste arhitecturi (i586 sau x86_64).

În fereastra care apare aveţi grijă ca cele două Mirror să fie din România datorită vitezelor mai bune de transfer. De asemenea folosiţi ambele tipuri de medii (Official şi PLF):

imaginea necesara

După ce aţi ales Romania în ambele căsuţe (sau altceva dacă preferaţi) daţi click pe butonul Refresh commands, iar în căsuţa gri de deasupra vor apărea două comenzi, similare celor de care am discutat la punctul 1, şi de care veţi avea nevoie mai departe. Căsuţa va arăta ca în imaginea următoare:

imaginea necesara

Selectaţi cu mouse-ul tot textul ce se află în dreptunghiul gri, şi din meniul Edit alegeţi Copy.

De aici încolo şirul de operaţii pentru cele două metode este identic. Ceea ce trebuie să faceţi mai departe este să deschideţi o consolă. Aceasta este ca prompt-ul MS-DOS. Pentru a deschide consola apăsaţi simultan tastele Alt+F2. Se deschide fereastra:

imaginea necesara

Introduceţi exact textul konsole cum arată imaginea de mai sus şi daţi Enter sau daţi click pe Run. Sau ca metodă alternativă de a deschide consola: Menu (Meniu) → Tools (Unelte) → Console (Consolă).

Oricare metodă aţi alege, se va deschide fereastra următoare:

imaginea necesara

În această fereastră scrieţi comanda su şi daţi Enter. Va apărea cuvântul Password. Aici introduceţi parola de root, despre care am vorbit în timpul instalării, şi daţi Enter.

AVERTIZARE: La tastarea parolei, în consolă nu va fi vizibil nici un caracter, nici chiar ascuns sub formă de steluţă!

Înainte de-a face alte operaţii trebuie să daţi comanda următoare (dacă nu aţi făcut-o deja urmând metoda 1):

urpmi.removemedia -a

Acum tastaţi cele două comenzi (punctul 1 sau 2) sau dacă le-aţi salvat în Clipboard (cu Edit → Copy) apăsaţi simultan Shift+Insert (tasta Insert e de regulă deasupra tastei Delete), sau daţi Click-dreapta → Paste. Vor începe să apară nişte mesaje. Viteza acestor mesaje depinde de viteza conexiunii internet de care dispuneţi. Când aveţi impresia că derularea s-a oprit daţi un Enter, până când vedeţi din nou prompt-ul.

În acest moment configurarea mediilor de descărcare s-a terminat. Acum puteţi închide consola cu butonul „x“ din dreapta-sus a ferestrei.

Instalarea programelor din Mandriva Control Center

De acum instalarea programelor noi este o joacă de copii. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să deschideţi Menu (Meniu) → Install & Remove Software şi după ce introduceţi parola de root, se va deschide fereastra următoare:

imaginea necesara

Pentru a găsi programul dorit, scrieţi numele acestuia în căsuţa din stânga butonului Search (căutare).

Aplicaţiile sunt sortate după destinaţia lor (grafică, jocuri, editoare, etc). Astfel, dacă nu cunoaşteţi numele unui program, sau vă interesează o aplicaţie care să efectueze o anumită funcţie, puteţi selecta categoria aferentă.

Un alt panou util este panoul cu descrierea pachetelor. În imaginea de mai sus, în acest panou apare textul Quick Introduction. Conţinutul acestui panou se schimbă când faceţi click pe o aplicaţie, afişând o scurtă descriere a aplicaţiei, versiunea, etc.

Dacă nu căutaţi o aplicaţie cu interfaţă grafică, ci o librărie de funcţii necesară unui program, sau un program ce rulează din consolă, în căsuţa din stânga-sus trebuie să alegeţi All în loc de Packages with GUI, cum este în exemplu de mai sus.

De exemplu, pentru a instala programul de grafică vectorială inkscape, scrieţi cuvântul inkscape în căsuţă şi daţi click pe căutare. Rezultatul e ca în imaginea următoare:

imaginea

Dacă aţi găsit ceea ce doreaţi, după cum arată exemplul, bifaţi căsuţa din stânga aplicaţiei. Acum, în funcţie de ce program instalaţi, este posibil să apară o fereastră ca aceasta:

Aceste pachete adiţionale se numesc dependinţe, şi sunt necesare pentru ca programul nou instalat să funcţioneze. Pentru a le accepta faceţi click pe butonul OK. Mai multe detalii despre dependinţe şi pachete de programe citiţi în capitolul Tutorial urpmi (pagina 47).

Acum fereastra va apărea aşa:

imaginea

Ceea ce s-a schimbat este iconiţa din dreapta programului, o iconiţă în formă de săgeată în jos, care înseamnă că programul va fi descărcat de pe internet şi instalat.

Pentru a finaliza instalarea daţi click pe Apply şi Administratorul de programe descarcă şi instalează automat programul sau programele selectate.

Este bine de reţinut că puteţi bifa mai multe programe odată şi mai apoi să faceţi click pe Apply. În acest fel faceţi economie de timp, şi puteţi vedea cât vor ocupa toate programele ce doriţi să le instalaţi în total. Acest detaliu este afişat în centru-jos, în stânga butoului Apply.

Cum să transformaţi Desktop-ul Mandriva 2008 într-un înlocuitor perfect pentru Windows XP

Adobe Reader

Acest program permite vizualizarea fişierelor PDF, fiind o variantă pentru Linux a programului cu acelaşi nume sub Windows. Pentru descărcare intraţi pe http://www.adobe.com/products/acrobat/readstep2.html şi daţi click pe butonul Download Now. După câteva momente vă va apărea fereastra următoare:

imaginea

Dacă totul e ca în imagine daţi OK. După descărcare Managerul de programe vă va întreba:

imaginea

Pentru a instala programul daţi click pe Install. Dacă programul cere ceva dependinţe daţi click pe OK. Când instalarea s-a încheiat cu succes va apărea o fereastră care vă va anunţa Instalation finished (instalarea terminată).

Codec-uri video

Pentru a instala codecuri video intraţi din nou în managerul de programe (Menu → Install & Remove Software) şi instalaţi următoarele pachete/programe:

  • mplayer-gui
  • win32-codecs
  • libdvdcss2
  • mplayerplugin

După ce le-aţi marcat, daţi click pe Apply.La terminarea instalării sistemul este gata pentru a rula filme.

Flash

Fără Flash, multe site-uri nu vă vor funcţiona, de exemplu www.youtube.com.

Pentru a instala Flash, din managerul de programe instalaţi:

  • flash-player-plugin

DC++

Binecunoscutul program de file sharing este prezent şi pe Linux, în două variante:

  • linuxdcpp - versiune asemănătoare cu cea din Windows,
  • valknut - un alt program pentru acelaşi scop.

Se instalează din managerul de programe.

Bittorent

Un alt protocol pentru partajări, binecunoscut de altfel. Clienţi:

  • azureus - necesită java
  • ktorrent - are cerinţe hardware mai reduse
  • bittorent

Se instalează din managerul de programe.

Skype

Versiunea 2.0 http://www.skype.com/intl/en/download/skype/linux/choose/

Această versiune are suport pentru apeluri video. Pentru instalare, alegeţi Mandriva din lista respectivă şi procedaţi ca la Adobe Reader (vezi pagina 40).

Instant Messaging

Pentru IM (Yahoo! Messenger, MSN Messenger, etc) aveţi la dispoziţie cel puţin două aplicaţii:

  • Kopete - client IM ce suportă mai multe protocoale, cum ar fi Yahoo, AIM, MSN, IRC. Dacă îl folosiţi ca înlocuitor pentru Yahoo! Messenger, este bine să ştiţi că nu suportă transfer de fişiere între Windows şi Linux, ci doar invers, de pe Linux pe Windows.
  • Pidgin - asemenea lui Kopete, acest client IM suportă mai multe protocoale. Se pare că versiunea 2.4.1 a pidgin suportă transferurile în ambele sensuri cu clienti Yahoo! Messenger, cel putin până la versiunea 8.

Transferul de fişiere este problematic datorită faptului că Yahoo! tot timpul modifică acest protocol, ajungându-se chiar la incompatibilităţi între versiunile de Yahoo! Messenger. De menţionat că transferul Linux - Linux funcţionează fără probleme.

IRC

Pentru IRC aveţi la dispoziţie una din următoarele aplicaţii:

  • Kopete
  • Pidgin
  • Konversation
  • XChat

Slideshow

Un progrămel simplu dar totuşi util pentru crearea slideshow-urilor cu caracteristici avansate cum ar fi Custom Pan, Zoom, Rotate este Manslide. Conceput sub forma unui wizard, acest program vă oferă multe unelte puternice dar totuşi uşor de folosit şi intuitive. Instalarea se face din Install & Remove Software.

Arhivare

Pentru arhivare aveţi la dispoziţie următoarele programe:

  • Ark - utilitarul de bază pentru arhivare în Mandriva Linux
  • PeaZip - Un progrămel interesant şi util, suportă funcţii avansate cum ar fi împărţirea arhivei în mai multe fişiere, şi suportă mai multe formate de arhivare. Se instalează ca şi Adobe Reader (vezi pagina 40) de la adresa: http://peazip.sourceforge.net/. De aici alegeţi pachetul RPM pentru Linux GTK2, şi PeaZip UNACE Plugin for Linux RPM.

Tips & Tricks

Vizualizarea conţinutului unui fişier ISO din terminal

Pentru a vedea pe scurt ce conţine un fişier ISO puteţi folosi comanda:

isoinfo -d -i nume.iso |more - comanda va da detalii despre numele volumului, copyright, partiţia de boot, etc

isoinfo -l -i nume.iso |more - conţinutul fişierului ISO

Restaurarea bootloaderului GRUB după Windows re/install

În momentul în care instalăm sau reinstalăm Windows după instalarea Mandriva Linux se şterge bootloaderul din Master Boot Record (MBR). Pentru a-l restaura puteţi folosi următoarea modalitate:

  1. Introduceţi DVD-ul Mandriva Free în unitate şi reporniţi calculatorul. La bootare (vezi pagina 8) alegeţi Rescue system, apoi din meniul ce apare selectaţi Reinstall Boot-loader.
  2. Reporniţi sistemul şi scoateţi CD-ul Mandriva din unitate.

Reboot rapid

O metodă mai rapidă şi mai sigură de-a face reboot când calculatorul se blochează este următoarea:

  1. Apăsaţi simultan tastele Alt+SysRq+B, tasta SysRq fiind tasta Print Screen. Toate procesele se vor închide şi sistemul va reboot-a în 2-3 secunde.

Eliberare de memorie RAM

După o utilizare îndelungată, pentru a mai elibera din memoria RAM, se poate folosi comanda sync care practic pune pe Hard Disk datele care nu sunt considerate actuale.

Cautare rapida din consolă

Pentru aceasta avem o comandă folositoare: locate. Pentru a o folosi deschideţi o consolă, şi ca root daţi comanda:

#updatedb

Această comandă este destul dacă o folosiţi odată pe sesiune. Apoi, după ce updatedb a terminat de actualizat indecşii, folosiţi comanda locate (ca utilizator normal):

$locate inkscape

unde inkscape este numele fişierului/aplicaţiei ce doriţi să o găsiţi.

Configurarea conexiunii la internet prin PPPoE din consolă

În timpul instalării am spus că vom arăta o modalitate de a configura conexiunea PPPoE după instalare. Vom face această configurare în cele ce urmează şi vom folosi consola pentru simplitate. În primul rând deschideţi o consolă şi logaţi-vă ca root cu comanda su. Apoi urmaţi paşii de mai jos:

$urpmi rp-pppoe
$pppoe-setup
„Enter your PPPoE user name:" 

Iar aici introduceţi numele de utilizator (user name) primit de la providerul de internet.

„Enter the Ethernet interface conected to the DSL modem (default ethx):" 

Aici de regulă se dă Enter (chiar dacă în sistem sunt mai multe plăci de reţea, cea conectată la modem va fi detectată în mod automat şi apare în paranteză ca default)

„Do you want the link to come up on demand, or stay up continuously? …Enter the demand value (default no):“ Aici puteţi preciza dacă doriţi conexiunea să fie accesibilă tot timpul sau să trebuiască să o porniţi manual. Este de preferat opţiunea default.

„Enter the DNS information here:" 

Se introduce DNS primar şi secundar, care dacă nu îi cunoaşteţi va trebui să îi cereţi de la providerul de internet. Pentru providerul RDS nu este necesar nimic aici.

„Please enter your PPPoE password:" 

Se introduce parola primită de la provider.

„Choose a type of firewall (0-2):"

Se alege - 0 (fără firewall - nu e recomandat), - 1 (recomandat pentru începători), - 2 (doar pentru utilizatori avansaţi)

„Accept these settings and adjust configuration files (y/n)?" 

Dacă nu aţi greşit nici o setare alegeţi y (yes).

Configurarea conexiunii a luat sfârşit. Pentru a porni conexiunea se dă ca root comanda pppoe-start. Oprirea se face cu comanda pppoe-stop.

Pentru ca la pornirea sistemului conexiunea să se facă automat urmaţi paşii de mai jos:

  1. deschideţi o consolă şi logaţi-vă ca root cu comanda su
  2. daţi comanda kwrite /etc/rc.d/rc.local
  3. în acest fişier treceţi comanda pppoe-start după linia care începe cu touch, salvaţi şi închideţi fişierul. La repornire internetul ar trebui să funcţioneze.

Instalarea de fonturi True Type similare cu cele din Windows

Pentru aceasta trebuie să daţi următoarele 3 comenzi într-o consolă, fiind logaţi ca root (comanda su pentru root):

#wget http://avi.alkalay.net/software/webcore-fonts/webcore-fonts-3.0-1.noarch.rpm
#wget http://avi.alkalay.net/software/webcore-fonts/webcore-fonts-vista-3.0-1.noarch.rpm
#urpmi ./webcore-fonts-3.0-1.noarch.rpm
#urpmi ./webcore-fonts-vista-3.0-1.noarch.rpm

Aceste pachete includ următoarele fonturi:

Andale Mono, Arial, Arial Black, Comic, Courier New, Georgia, Impact, Lucida Sans, Lucida Console, Microsoft Sans Serif, Symbol, Tahoma, Times New Roman, Trebuchet, Verdana, Webdings, Wingdings, Wingding 2, Wingding 3 - webcore-fonts

Calibri, Cambria, Candara, Consolas, Constantia, Corbel - webcore-fonts-vista

Instalarea de extensii pentru OpenOffice.org

Extensiile adaugă multe funcţii noi pentru pachetul OpenOffice. Pagina oficială cu extensii este următoarea:

http://extensions.services.openoffice.org/

De reţinut că nu toate extensiile sunt gratuite, unele fiind comerciale. Însă acest lucru este specificat la fiecare extensie la licenţă (License). Un alt site ce prezintă 12 extensii utile este următorul:

http://maketecheasier.com/12-must-have-openoffice-extensions/2008/02/11

unde putem găsi clipart-uri, template-uri şi aşa mai departe.

Detecţie hardware

După ce cumpăraţi un calculator nou, este bine să verificaţi componentele hardware, să vedeţi ce anume recunoaşte kernelul şi ce nu. Pentru aceasta aveţi câteva comezi foarte utile, cum ar fi cele de mai jos. Ele se rulează din consolă, ca root (comanda su):

lspci

- comandă ce listează toate componentele pe slot PCI a calculatorului. Chiar şi unele componente onboard sunt văzute de această comandă.

lsusb

- la fel ca cea precedentă, doar că listează componentele USB. Dar şi unele componente onboard pot fi văzute de această comandă, cum ar fi de exemplu modulele de sunet.

cat /proc/cpuinfo - listează date despre procesor, tipul acestuia, frecvenţa la care funcţionează, etc.

dmesg | grep -B1 -A2 '  Type:[ ]\+Direct-Access'

- detectează discuri ATA / SCSI / USB

dmesg | egrep '(^hd[a-2]:|SCSI device sd[a-2]:)'

- alternativă la comanda de mai sus

cdrecord -scanbus

- detectează unităţile optice capabile de scriere, cum ar fi CD-RW, DVD±RW, DVD-RAM, etc.

free -m

- capacitatea şi disponibilitatea memoriei RAM.

monitor-probe -v ati/nvidia 

- date despre monitorul folosit şi placa video. Aici trebuie să substituiţi ati/nvidiacu tipul plăcii dvs, ati sau nvidia.

Tutorial urpmi

Ce este urpmi?

Urpmi este o unealtă specifică Mandriva care se ocupă cu managementul colecţiilor de pachete RPM, instalarea acestor tipuri de pachete, precum şi rezolvarea automată a dependinţelor.

Pachetele RPM sunt asemănătoare kiturilor de instalare în Windows, însă diferenţa majoră faţă de acestea este că aceste pachete nu includ absolut toate fişierele necesare pentru ca o anumită aplicaţie să funcţioneze. Restul fişierelor sunt numite dependinţe şi sunt descărcate şi instalate în mod automat de urpmi. Astfel, RPM-urile sunt semnificativ mai mici, şi nu se ocupă inutil banda de internet pentru fişiere gata instalate de care are nevoie aplicaţia. Deci, cu ajutorul acestei unelte se economiseşte şi timp.

Aplicaţia Install & Remove Software este un mediu grafic care la bază lucrează cu această unealtă. Dacă veţi învăţa să folosiţi urpmi din linia de comandă veţi observa că este mai flexibilă şi mai rapidă, şi economisiţi resurse ale calculatorului.

Pentru a putea accesa urpmi trebuie să intraţi într-o consolă şi să vă logaţi ca root cu comanda su.

Cum instalez un pachet rpm folosind urpmi?

Vom lua ca exemplu pachetul inkscape. Pentru a instala acest pachet vom da comanda (ca root, atenţie!):

#urpmi inkscape

când daţi această comandă este posibil să vă spună că trebuie instalate nişte pachete adiţionale, după cum am spus dependinţe, unde trebuie să răspundeţi cu Yes sau Da.

Cum fac automat toate update-urile posibile?

Foarte uşor, acest lucru se face cu comanda de mai jos:

#urpmi --auto-select

Pot folosi urpmi la instalarea oricărui pachet rpm?

Sigur că da. De fapt este şi indicat deoarece, după cum am spus, urpmi va rezolva toate dependinţele legate de pachetul respectiv. Pentru a instala un pachet numit aplication.i586.rpm veţi da comanda următoare:

#urpmi aplication.i586.rpm

Fişierele de pe serverul sursă FTP s-au modificat, cum se poate actualiza baza de date urpmi?

Este de reţinut că sursele main şi contrib nu se modifică niciodată, însă updates, backports şi plf se modifică destul de des, deci o actualizare din când în când este necesară. Actualizarea se face cu comanda următoare:

#urpmi.update -a

Am şters un fişier de sistem extrem de important, cum îl aduc înapoi?

Deşi nu este deloc indicat să vă „jucaţi“ cu fişierele sistem, dacă totuşi se întâmplă aşa ceva următoarea comandă v-ar putea fi de folos:

#rpm -e --nodeps --justdb ; urpmi

Cum pot adăuga o nouă colecţie de pachete urpmi?

Pasul de la pagina 33 referitor la configurarea mediilor se foloseşte exact de această comandă:

#urpmi.addmedia tip /adresa/url

De exemplu pentru mediul Main de pe un server din România:

#urpmi.addmedia main http://mirrors.evolva.ro/mandriva/official/2008.0/i586/media/main/release

Comanda trebuie să fie pe o singură linie.

Primesc eroarea urpmi database locked!

Uneori este posibil să primiţi această eroare când încercaţi să folosiţi comanda urpmi sau să intraţi în Install & Remove Software. Când primiţi eroarea aceasta, într-o consolă ca root (comanda su) daţi ambele comenzi următoare:

#rm -f /var/lib/urpmi/.LOCK
#rm -f /var/lib/urpmi/.RPMLOCK

Structura arborelui de directoare

La fel ca Windows, şi Linux are un sistem de directoare specific. Ceea ce diferă însă faţă de Windows este o concepţie fundamentală a Linux-ului, şi anume „totul este un fişier“. Astfel, în Linux nu veţi găsi unităţi de disc aşa cum le vedeţi în Windows (C: D:), ci toate partiţiile şi unităţile de disc sunt montate într-un anumit director, şi se accesează ca atare. De exemplu unitatea de DVD-ROM este accesibilă în directorul /media/cdrom.

Pentru ca diversele versiuni de Linux să „vorbească o limbă comună“, există un standard referitor la structura arborelui de directoare, numit FHS(Filesystem Hierarchy Standard). Anumite definiţii sunt oarecum ambigue, ceea ce duce la interpretarea lor diferită în diverse distribuţii şi rezultând într-un arbore oarecum diferit de altele. Cu toate acestea, sistemul FHS defineşte următoarea structură de directoare:

/ - Directorul rădăcină (root) în Linux, directorul din care pornesc toate celelalte directoare. De aici vine şi numele utilizatorului cu drepturi depline root.

/bin - Director accesibil tuturor utilizatorilor. Conţine utilitare de bază, necesare la pornirea sistemului.

/boot - Aici se găseşte tot ce este necesar procesului de boot. Imaginile kernelului (fişierele) sunt ţinute aici.

/dev - Interfeţele de tip fişier către dispozitivele reale şi virtuale ale sistemului. Aici se găsesc de exemplu partiţiile nemontate, plăcile de reţea, etc.

/etc - Locul în care sunt amplasate fişierele de configurare ale sistemului, nu conţine binare, doar fişierele care nu se schimbă prea des.

/home - Locul în care stau directoarele şi fişierele utilizatorilor. De obicei fiecare utilizator are un subdirector cu numele său poziţionat aici, în afară de utilizatorul root, care îşi ţine fişierele proprii în /root. De reţinut că directorul /home poate fi pe o partiţie separată, care este montată în această poziţie.

/lib - Aici stau bibliotecile sistemului - bucăţi de cod care pot fi folosite în comun de mai multe programe. În subdirectorul /modules se regăsesc modulele kernelului.

/mnt - În acest director se creează de obicei puncte de montare pentru sistemele de fişiere montate temporar.

/media - Aici se montează partiţiile sistemului, unităţile de CD/DVD, Floppy.

/opt - Director pentru programe suplimentare.

/root - Directorul personal al utilizatorului root.

/sbin - Programe ale sistemului rezervate utilizatorului root.

/tmp - Directorul pentru fişierele temporare, ce de obicei se goleşte la pornirea sistemului.

/usr - Acest subarbore de directoare poate fi accesat de toţi utilizatorii şi conţine date care nu sunt modificate în mod obişnuit. Poate fi amplasat şi pe un mediu de pe care se poate doar citi, nu şi scrie (read-only).

/usr/X11R6 - Software legat de sistemul X Windows, versiunea 11, release 6 (cel mai comun server grafic în Linux).

/usr/bin - Majoritatea comenzilor din sistem se găsesc aici.

/usr/include - Aici îşi caută compilatorul C fişierele de tip header (directiva #include)

/usr/local - Aplicaţii instalate local.

/usr/sbin - Programe pentru superutilizatori care nu sunt esenţiale funcţionării sistemului.

/usr/share - Date statice ale programelor. Un subdirector interesant: /usr/share/doc unde se găseşte documentaţie pentru diferite programe.

/usr/src - Surse ale programelor instalate, iar în subdirectorul: /usr/src/linux sursele kernelului.

/var - Fişiere variabile ale sistemului - loguri, fişiere temporare, etc.

/var/lib - Fişiere de stare ale aplicaţiilor. În general fiecare program îşi ataşează aici informaţii pe care să le acceseze o altă instanţă a sa.

/var/lock - Lock file. O modalitate simplă pentru a împiedica rularea simultană a două instanţe ale aceluiaşi program este crearea unui fişier gol cu numele aplicaţiei în acest director.

/var/log - Jurnalele sistemului le găsiţi aici. Tot aici vă puteti da seama de unele erori apărute pe parcurs. Toate problemele se memorează în aceste loguri.

/var/mail - Email-urile care aşteaptă să fie citite. Acest director îşi dispută rolul cu /var/spool/mail.

/var/run - Date care aşteaptă procesare ulterioară (a unui utilizator, aplicaţie sau administrator). Cozile de imprimare şi e-mail-urile pentru sisteme care nu folosesc /var/mail se găsesc aici.

/var/tmp - Fişiere temporare care nu se pierd la restart (reboot) - spre deosebire de /tmp.

/var/www - Aici se pot copia aplicaţiile html - php. Este directorul rădăcină al serverelor web.

Drepturi de acces pe Linux

În Linux, spre deosebire de alte sisteme de operare, vom întâlni un sistem special de administrare al drepturilor de acces asupra fişierelor, directoarelor şi comenzilor preluat din Unix, aceasta datorându-se în mare parte faptului că Linux este un sistem de operare multiuser.

Tipuri de utilizatori

Utilizatorii care pot accesa fişierele şi directoarele sunt împărţiţi în 3 categorii: 1. owner – proprietarul, cel care a creat fişierul sau directorul 2. group – un membru al grupului din care face parte proprietarul 3. other – oricare alt utilizator, care nu deţine fişierul/directorul şi nici nu face parte din grupul proprietarului

Drepturile de acces

Drepturile de acces pentru fişiere sunt împărţite în 3 categorii: 1. r – (read) citire 2. w – (write) scriere 3. x – (execute) execuţie

Drepturile de acces pentru directoare sunt împărţite tot în 3 categorii: 1. r – (read) citire, dreptul de a vizualiza conţinutul directorului (comanda ls) 2. w – (write) scriere, permite adăugarea şi stergerea de fişiere 3. x – (execute) execuţie, semnifică dreptul de a intra în director (comanda cd)

Vizualizarea şi interpretarea comenzilor

Vizualizarea propriu-zisă se face cu comanda ls -l. Pentru a vedea permisiunile unui fişier folosim comanda:

#ls -l //numefişier//

Dacă dorim să vedem toate fişierele dintr-un director şi permisiunile lor dăm succesiunea de mai jos:

#cd ///cale/director//
#ls -l

Să presupunem că textul următor este rezultatul comenzii directorului director, şi să-i facem o scurtă analiză:

drwxrwxrwx 20 tux tux   1448 Jan  2 09:27 mandrivalinux/
drwxrwxrwx  3 tux tux     72 May  6  2005 Music/
-rw-r--r--  1 tux tux 185575 May 27  2005 Screenshot.png
-rw-rw-r--  1 tux tux   4879 Jun 20  2005 shrek-text.scm
-rwxrwxrwx  1 tux tux  48970 Apr 23  2005 snapshot1.jpg*
-rwxrwxrwx  1 tux tux 125602 Apr 23  2005 snapshot2.jpg*
-rwxrwxrwx  1 tux tux 144053 May  7  2005 snapshot3.jpg*

Primul caracter poate fi – sau d. Caracterul „-” denotă că avem de-a face cu un fişier, iar caracterul „d” ne arată că este vorba de un director. Deci în lista noastră primele două linii sunt directoare, iar restul fişiere. Mai sunt şi alte caractere pentru alte tipuri de fişiere, cum ar fi: l (legături simbolice), p (pipe), s (socket) etc, dar ele nu fac obiectul acestui tutorial. Cele două nume sunt al proprietarului (owner) şi respectiv al grupului. Urmează data ultimei modificări şi apoi numele fişierului sau directorului. Următoarele nouă caractere dau permisiunile de acces. De ce sunt nouă? Foarte simplu. Aşa cum aţi citit mai sus, sunt trei categorii de utilizatori şi trei feluri în care poate fi accesat un fişier, rezultând deci nouă combinaţii posibile. Trei pentru owner, trei pentru group şi ultimele trei pentru others. Acolo unde caracterul care simbolizează un drept este înlocuit cu -, înseamnă că respectiva permisiune nu este acordată. Cele două directoare au permisiuni activate pentru toţi utilizatorii sistemului: rwxrwxrwx. La fel şi ultimele trei fişiere. Asta înseamnă că orice utilizator poate să le modifice sau să le acceseze după bunul plac. Primele două fişiere vedem că au acordate numai anumite drepturi pe care le puteţi identifica cu uşurinţă.

Modificarea permisiunilor

Comanda cu care se face schimbarea permisiunilor este chmod. Aceasta are mai multe moduri în care poate fi apelată:

Cu litere

Într-un prim mod de utilizare se folosesc următoarele convenţii: u – proprietar, g – grup, o – alţii, a – toţi, „-” retrage drepturi şi „+” adaugă drepturi. De exemplu:

#chmod g+w fişier 

– va adăuga fişierului fişier drepturi de scriere pentru grup

#chmod a+rw fişier 

– va adăuga drepturi de citire şi scriere pentru toţi utilizatorii

#chmod g-w fişier 

– va retrage dreptul de scriere pentru cei din grup.

Cu cifre

Un alt mod de utilizare este folosirea scrierii permisiunilor sub forma zecimală. Este mai puţin intuitiv dar odată înţeles este destul de uşor de aplicat şi mai flexibil decât modul prezentat anterior. Pentru fiecare tip de utilizator vom avea o valoare numerică, care va descrie toate cele trei permisiuni (rwx) şi care se obţine astfel: Pentru fiecare drept se acordă 1 dacă el este dat şi 0 dacă el este revocat.

Va rezulta astfel un număr binar format din trei cifre. Să luăm cazul în care avem 111, adică acordăm toate permisiunile. Îl transformăm apoi în zecimal sub forma 1*1+1*2+1*4=7 unde 1, 2 şi 4 sunt puterile lui 2 (20=1 , 21=2 , 22=4). Dacă aveam o serie de drepturi de tipul -wx vom avea 0*1+1*2+1*4=6. Acesta cum spuneam este numai pentru un tip de utilizator. De exemplu pentru toate cele trei categorii, owner, group şi others, permisiunile rwxrwxrwx s-ar scrie după modelul de mai sus, luate trei câte trei: 777.

Ca o metodă de memorare uşoară a acestei metode, trebuie să faceţi sume din 1, 2 şi 4, funcţie de drepturile care doriţi să le acordaţi.

Modificarea proprietarului şi grupului

Modificarea proprietarului (owner) şi a grupului (group) se face folosind comenzile chown pentru owner, şi chgrp pentru group. Ambele se folosesc la fel:

chown tux fişier 

– schimbă proprietarul fişierului fişier pe utilizatorul tux.

chgrp tux fişier 

– schimbă grupul fişierului fişier pe grupul tux.

Aveţi şi o serie de alte metode de modificare a permisiunilor din interiorul unor file managere cum ar fi mc (midnight commander) unde lucrurile pot fi rezolvate mult mai uşor, chiar cu ajutorul mouse-ului.

Trebuie să aveţi grijă cui şi ce permisiuni acordaţi utilizatorilor pe un sistem Linux, securitatea acestuia depinzând mult de acest aspect.

Numai utilizatorul root poate acorda/modifica permisiunile tuturor utilizatorilor.

Sectiunea 3

sectiunea_2.txt · Ultima modificare: 2008/05/31 20:10 (editare externă)