Unelte utilizator

Unelte site


mandriva:ghid-2011-p1

Prezentare - Partea I - Partea a II-a - Partea a III-a - Partea a IV-a - Partea a V-a

Partea I - Instalare și configurare de bază

1.1 Înainte de instalare


Înainte de a începe instalarea, verificați erata de pe site-ul oficial Mandriva, pentru a vedea problemele cunoscute și rezolvarea lor. Această pagină o găsiți accesând http://wiki.mandriva.com/en/2011.0_Errata. Dacă aveți nelămuriri legate de cele expuse în pagina Erata vă rugăm să apelați cu încredere la ajutorul comunității noastre pe forumul Mandrivausers.ro.
Pentru a putea instala distribuția Mandriva Linux 2011, în primul rând trebuie să obținem DVD de instalare. Există două posibilități:

  1. Descărcăm noi o imagine ISO cu distribuția și o scriem cu unitatea noastră de DVD-RW pe un disc.
  2. Comandăm de pe Internet un DVD cu distribuția Mandriva Linux. Această posibilitate cere însă cheltuieli. Site-urile specializate cer un anumit preț pentru a-l trimite, preț ce reprezintă costurile de scriere și transport.

Să zicem că optăm pentru prima variantă (descărcarea imaginii ISO). Pentru viteză mai bună de pe teritoriul României, vă recomandăm una din adresele de mai jos:


Este recomandat să alegeți un server din țara unde sunteți deoarece mulți furnizori de Internet oferă viteză mai mare în rețeaua națională sau metropolitană.


Să alegem de exemplu adresa:
ftp://ftp.roedu.net/pub/mirrors/mandriva.com/official/iso/2011


După ce introduceți adresa de mai sus în navigatorul (browserul) de Internet (Internet Explorer, Firefox, Opera sau altul) vă va apărea o pagină cu mai multe legături. Căutați textul Mandriva.2011.i586.1.iso și dați click pe el. Acum, navigatorul vă va întreba unde doriți să descărcați fișierul. Vă sfătuim să alegeți o partiție unde aveți destul loc pentru fișierul de 1,7 GB. De asemenea, dacă aveți un calculator de generație mai noua cu procesor pe 64 de biți (Intel Core 2 Duo sau mai nou, respectiv echivalent AMD) este recomandat să descărcați versiunea pe 64 de biți a Mandriva în loc de cea de mai sus care este pentru 32 de biți. Imaginea corespunzătoare are numele Mandriva.2011.x86_64.1.iso


Dacă aveți o conexiune mai lentă la Internet este recomandat să folosiți un manager de descărcări (download manager) cum ar fi Download Accelerator Plus, FlashGet sau Free Download Manager, asta dacă folosiți Windows, pentru ca descărcarea să continue după repornirea calculatorului. Dacă aveți o conexiune bună și timp destul, nu este nevoie folosiți manager de descărcări.


După terminarea descărcării urmează scrierea imaginii pe un DVD.
Dar înainte de a scrie imaginea pe DVD este important să verificați dacă aceasta s-a descărcat fără erori. Consultați în acest sens capitolul Verificarea imaginilor cu md5sum. Ca program de scris imaginea pe DVD recomandăm ImgBurn, un program gratuit, stabil și foarte folositor. Odată terminată scrierea urmează instalarea distribuției.
Pentru a nu avea surprize vă rugăm să acordați atenție următoarelor aspecte:

  • trebuie să aveți o oarecare experiență în instalarea unui sistem de operare pentru a putea face această operație fără absolut nici un ajutor;
  • trebuie să știți ce anume este o partiție, ce implică formatarea unei partiții, ștergerea, mutarea, etc.;
  • trebuie să știți cum să lucrați cu BIOS-ul calculatorului pentru a putea boot-a de pe DVD, acțiune necesară pentru a instala Mandriva Linux.


Dacă unul sau mai multe aspecte nu vă sunt clare, apelați cu încredere la forumul Mandrivausers.ro..
Dacă stăpâniți aceste cunoștințe de bază instalarea va fi relativ ușoară. Este recomandat să aveți aproximativ 30-40 GB spațiu liber pe hard disk, dar și 10 GB sunt suficienți pentru o instalare obișnuită.


Luând exemplul de 20-30 GB recomandăm partiționarea în felul următor:

  • 15-20 GB sistemul și programele (adică partiția root ”/”) - minimul necesar este impus de programul de instalare la 8.7GB;
  • 1 GB memoria swap considerând ca aveți memorie fizică 3GB sau mai mulți - pentru mai putină memorie recomandăm un total de 4GB memorie fizică + swap. Memoria fizică minimă necesară pentru instalare este 640MB;
  • 10-20 GB partiția /home.


Detalii despre aceste partiții, rolul și importanta fiecăreia, o găsiți la capitolul Structura arborelui de directoare din prezentul ghid.
Dimensiunile partițiilor reprezintă o recomandare. Aceasta poate varia, crește sau scade în funcție de spațiul disponibil pe hard disk. Totodată se mai pot crea partiții suplimentare. Nu este obligatoriu ca partițiile să existe înainte de începerea instalării cu DVD-ul Mandriva Linux 2011. Acestea pot fi create și configurate cu ușurință în timpul instalării, deoarece Installer-ul Mandriva are încorporat un manager de partiții.

1.2 Instalarea distribuţiei Mandriva Linux 2011


Introduceţi DVD-ul Mandriva Linux Free 2011 în unitatea optică pentru DVD a calculatorului şi daţi restart. BIOS-ul trebuie setat să boot-eze de pe DVD. Totodată, la unele BIOS-uri, la apăsarea butonului F11 (sau F12 la Dell, F2 la altele) apare un meniu cu unităţile de disc disponibile, de unde trebuie aleasă unitatea în care se găseşte DVD-ul Mandriva. La pornire apare următoarea fereastră:

Aveți de ales între două opțiuni. Prima, Launch system va oferă posibilitatea de a rula Mandriva Linux 2011 în așa-numitul Live mode, adică sistemul se va încărca în totalitate de pe DVD fără a afecta în vreun fel sistemul de operare instalat pe hard disk și veți avea astfel ocazia să testați acest sistem de operare fără sa îl instalați pe hard disk. De remarcat faptul că pornirea și responsivitatea sistemului și a aplicațiilor lansate în acest mod este mai lentă decât daca ar fi sistemul instalat efectiv.

A doua opțiune, Install system pornește direct procesul de instalare a Mandriva Linux 2011 pe hard diskul calculatorului. Așadar, aceasta va fi opțiunea aleasa de noi în cele ce urmează. De remarcat faptul că instalarea poate fi realizată și prin alegerea primei opțiuni, Launch system, după încărcarea și pornirea sistemului dând click pe iconița Live Install din Meniu.

Alegeţi deci opţiunea Install system și daţi Enter. Se va încărca sistemul pentru instalare în RAM și după scurt timp va apărea fereastra următoare, de unde alegeți limba dorită. Există și limba română ca opțiune de instalare, însă datorită răspândirii mai largi a limbii engleze în mediul utilizatorilor de calculatoare români vom opta pentru aceasta din urmă pentru o mai mare familiaritate.


După ce alegeți limba și dați Next, apare convenția de licență. Aici dați Accept și apoi Next:

Urmează setarea orei locale. Derulați lista în jos sau mai rapid, apăsați tasta B de mai multe ori pană va apărea Bucharest - București dacă sunteți în România.

Și după ce dați Next:

În majoritatea situațiilor e indicat să setați hardware clock set to local time și să bifați în secțiunea AdvancedAutomatic time syncronization (using NTP), adică sincronizare automată a orei calculatorului cu un server de pe Internet. La final dați Next

La pasul următor va trebui să configurăm layout-ul tastaturii. În majoritatea cazurilor acesta este setat corect și nu mai sunt necesare modificări. Așadar, lăsăm selectat US keyboard și apoi dăm Next

La finalul acestor pași de preconfigurare va porni procesul de instalare propriu-zis. Click Next.

Primul pas și cel mai important este acela al partiționării. Aici avem trei opțiuni, conform imaginii următoare:

Să le luăm pe rând să vedem ce înseamnă fiecare:

  • Use existing partitions: sau în română „folosește partițiile existente”. Dacă aveți deja partiții Linux ar fi indicat să folosiți opțiunea aceasta. Atenție deosebită trebuie să dați la cum anume folosește installer-ul partițiile existente.


Este uneori posibil de exemplu să urmeze formatarea partiției /home, ceea ce nu ar fi deloc indicat dacă aveți date importante pe ea.

  • Erase and use entire disk: adică „șterge și folosește tot discul”. Această opțiune șterge toate partițiile existente și creează un nou set de partiții. Este indicată doar dacă instalați pe un calculator sau pe un hard disk nou, sau dacă nu mai aveți nevoie de datele ce sunt pe partițiile actuale.
  • Custom disk partitioning: partiționare de disc personalizată. Dacă doriți să vă creați propria schema de partiționare alegeți varianta aceasta!


Această operațiune cere multă atenție și o pregătire a sistemului în prealabil! Vă rugăm salvați datele importante pe alt hard disk sau pe alte medii de stocare decât cel pe care îl veți repartiționa! De asemenea este recomandată o defragmentare a hard diskului în cazul în care aveți instalat un sistem de operare Windows.

Un exemplu de partiționare este redat în imaginea de mai jos: discul este împărțit în 3 partiții: root, /home și swap; astfel:


Pentru a înțelege ce înseamnă swap, /, mount point și alte denumiri, consultați explicațiile de la capitolul Structura arborelui de directoare.

1.2.1 Exemplu de partiționare

Să presupunem că aveți două hard diskuri, unul pe care aveți MS Windows instalat și unul pentru stocarea datelor. Vom exemplifica mai jos o schemă de partiționare în care Mandriva Linux va fi instalat pe același hard disk cu MS Windows. Primul hard disk, pe care există deja instalat MS Windows are 160 GB și este împărțit în două partiții, una de 60 GB (C:\) și alta de 100 GB (D:\). Vom instala Mandriva Linux micșorând partiția (D:\) de 100 GB. Astfel, în unealta de partiționare veți observa 2 tab-uri, unul numit sda, iar altul sdb. Aceste nume reprezintă hard diskurile instalate în sistem. Pentru a determina cu exactitate care este cel pe care veți instala Mandriva Linux dați click pe fiecare din cele două taburi și verificați detaliile precum și reprezentarea grafică a partițiilor existente pe disc.

Să presupunem că sda este hard diskul de 160 GB. Dați click pe tabul sda! Acum va apărea reprezentarea grafică a partițiilor discului și detaliile. Dați un click pe partiția cea mai mare (de 100 GB) reprezentată printr-un dreptunghi mai mare decât celelalte.

Verificați că ați ales partiția corectă prin observarea atentă a dimensiunilor partiției în secțiunea Details. Acum, având selectată partiția corectă urmează să o redimensionați. Pentru aceasta dați click pe Resize și mutați sliderul spre stânga până ajungeți la valoarea dorită (80896 MB = 79 GB) apoi dați Ok.

După această operațiune se poate observa că s-a creat un spațiu liber pe hard disk de 21 GB (21504 MB). Acum selectați acel spațiu liber marcat printr-un dreptunghi alb efectuând click stânga pe el.

Dați click pe butonul Create aflat în stânga. În fereastra ce apare mutați sliderul până la 20480 MB (20 GB), la Filesystem type alegeți Journalised FS: ext4 iar la Mount Point introduceți /.

Pentru spațiul gol rămas procedați ca mai sus însă acum mutați sliderul până la maximum spre dreapta (1024 MB), la Filesystem type alegeți Linux swap iar la Mount Point nu trebuie ales nimic, meniul este dezactivat.

După ce ați terminat redimensionarea partițiilor mai aveți de făcut un singur pas și anume trebuie să vă setați Mount Point-urile pentru restul partițiilor din MS Windows la care doriți acces.

Mai jos exemplificăm procedura pentru aceasta:

Dați click stânga pe partiția (C:\) de 60 GB de pe hard disk-ul sda. Acum, partiția fiind selectată dați click pe butonul Mount Point și scrieți: /mnt/win_c apoi dați Ok. La fel procedați pentru orice altă partiție MS Windows.

La finalul acestor operațiuni de partiționare hard disk-ul sda va arăta ca mai jos:

Acum că ați terminat de configurat partițiile, dați click pe Done, apoi confirmați setările urmând ca mai apoi să se realizeze formatarea partițiilor.

Imediat ce acest pas s-a încheiat va începe procesul de copiere a fișierelor pe hard diskul proaspăt formatat. Această operațiune va dura o perioada puțin mai lungă de timp, un bun moment pentru o pauză.

În tot acest timp pe ecran vor fi afișate diverse mesaje informative cu privire la Mandriva Linux precum și o bară de progres prin care puteți observa parcursul instalării.

După ce s-a încheiat procesul de copiere a fișierelor va trebui sa ne ocupăm de bootloader. Bootloader-ul este un mic program care încarcă și pornește sistemul de operare al computerului în memorie atunci când acesta este inițializat. Există mai multe versiuni de bootloader, cele mai cunoscute fiind LILO și GRUB.

În cazul nostru bootloader-ul folosit este GRUB.

Se pot întâlni mai multe situații:

  • un singur sistem de operare (Mandriva Linux);
  • două sisteme de operare, Windows + Mandriva Linux (dual-boot);
  • mai multe sisteme de operare (multi-boot).

În ultimele două cazuri, bootloader-ul va afișa o listă cu sistemele de operare găsite în computer, oferind posibilitatea de a alege care din ele să fie lansat în execuție. După cum se vede în imaginea următoare, la instalare ni se oferă mai multe opțiuni asupra locului unde se va instala bootloader-ul, din care vom alege ce dorim. De menționat că dacă avem Windows preinstalat și alegem instalarea bootloader-ului în MBR-ul primului disc, acesta va suprascrie bootloader-ul inițial, va recunoaște Windows-ul și va afișa un meniu din care se poate alege între cele două sisteme de operare (Windows și Mandriva Linux).

În marea majoritate a cazurilor setările nu mai trebuie modificate, așadar dați Next și confirmați setările GRUB apăsând pe Finish

Felicitări! S-a terminat procesul de instalare al Mandriva Linux 2011! Apăsați Finish iar la restart scoateți discul din unitatea optică. Vor urma câțiva pași scurți de postconfigurare.


La prima pornire vă va apărea, imediat după BIOS, managerul de pornire, care arată așa:


De regulă opțiunea implicită este bună (în exemplul nostru Boot Mandriva Linux 2011), deci puteți da liniștit Enter pe această opțiune sau așteptați 5 secunde și va porni automat. Este posibil ca în timpul pornirii să apară unele mesaje. Acestea nu sunt mesaje de eroare, este perfect normal ca ele să apară așa. Dacă veți apăsa tasta Esc în timpul pornirii puteți observa fereastra următoare, cu mesaje referitoare la încărcarea diverselor aplicații și servicii:


Este posibil ca uneori procesul de încărcare să se oprească datorită unor încercări eșuate de pornire a unor servicii, cum ar fi internetul. La apăsarea tastei Esc puteți vedea exact la ce proces s-a oprit procesul de boot și în acest fel să identificați problema.


Imediat după încărcarea sistemului vor urma ultimii pași de postconfigurare. La primul va trebui să alegem țara. România se află în lista disponibilă la apăsarea Other Countries

Prin apăsarea tastei R veți parcurge mai rapid lista, selectați apoi țara și dați Ok apoi Next

La pasul următor vi se va cere parola de root. Acesta este un utilizator special, cu drepturi depline, deci aveți grijă cui spuneți și cum păstrați această parolă!

Totodată veți crea un utilizator cu drepturi normale, denumit în exemplul nostru tux. Trebuie să definiți o parolă și pentru acest utilizator:


După ultimi pași de postconfigurare vi se va prezenta un ecran care se numește Login Screen sau ecran de logare. Click pe utilizatorul dorit și tastați parola aleasă în timpul instalării. Apăsați tasta Enter (sau click pe săgeata verde) pentru confirmare:


Dacă numele de utilizator și parola sunt cele corecte, se va încărca Desktop-ul Mandriva 2011. Imediat veți realiza că sunteți într-un mediu cunoscut.


Desktop-ul va arăta așa:


„Bine ați venit în lumea Mandriva Linux!”


Veți remarca butonul de meniu din stânga jos (cu simbolul Mandriva), un QuickLaunch lângă butonul de meniu, binecunoscutul system tray în dreapta jos și ceasul.


Deocamdată vom continua cu setarea calculatorului astfel încât să obținem un sistem de operare ce înlocuiește cu succes Microsoft Windows.

1.3 Instalarea online

O alta modalitate mai comoda pentru instalarea distribuției Mandriva Linux este cea online. Aceasta variantă are ca avantaj faptul că se instalează direct cele mai noi update-uri disponibile.

Pentru realizarea instalării avem nevoie de un calculator cu acces la Internet, fie în spatele unui router, ori într-o rețea funcțională, ori cu acces PPPOE.

Ca suport pentru instalare putem folosi:

a) o imagine boot.iso pe care o putem găsi în folderul install/images/ de pe serverul ftp preferat. Aceasta o scriem pe un CD/DVD.

b) o imagine all.img pe care o scriem pe un stick USB. Comanda utilizata este

#dd if=all.img of=/dev/sda1

modificând calea către dispozitiv. După scrierea imaginii, reporniți sistemul cu mediul USB atașat.
Pentru a scrie fișierul imagine pe mediul de stocare USB sub Windows, folosiți aplicația WinImage. Scrierea imaginii pe USB stick NU FUNCȚIONEAZĂ pe MS Windows 7.

Reporniți calculatorul cu CD/stick conectat. În primul ecran ajunge să apăsăm Enter pentru instalarea grafica.

Alegem modul de instalare - de pe un server FTP/web. Există și opțiunea de instalare de pe o imagine salvată pe o partiție accesibilă.

Selectăm modul de conectare la rețea, folosind una dintre setările: automat (DHCP) sau introducerea manuală a setărilor.

În cel de al doilea caz introducem adresa IP, gateway și DNS.

Selectăm versiunea pe care dorim să o instalam.

Apoi selectăm serverul FTP/Web preferat

și verificăm calea către fișierele de instalare.

După câteva minute în care sunt descărcate datele de instalare se selectează limba utilizată pentru instalare.


Este de preferat să citiți convenția de licență înainte de a da Accept.
În cazul în care există deja instalată o versiune de Mandriva pe sistem, se oferă opțiunea de upgrade. Vă recomandăm să realizați o instalare completă, în urma upgrade-ului pot apărea probleme neprevăzute.


Alegem tastatura utilizată, de obicei US.


Am ajuns la pasul partiționării. Urmați pașii prezentați la capitolul 1.2.1 Exemplu de partiționare pentru configurarea partițiilor unde va urma instalarea.


Pasul următor este alegerea unui Desktop Environment. Noi am folosit KDE:


Dacă este prima oară când instalați un SO Linux și nu aveți experiență cu instalarea, sau poate că nu știți care Desktop Environment să folosiți, încercați KDE. Felul în care arată KDE este mai apropiat de Windows.
Dacă dați click pe Custom Install, vă vor apărea mai multe opțiuni de configurare a instalării, după cum se vede din imaginea următoare


După ce acumulați o bază de cunoștințe despre Linux și ce înseamnă fiecare opțiune, puteți instala ce vă interesează mai mult. Pentru un utilizator mediu de Mandriva Linux ar fi necesare cam toate pachetele de la Workstation, niciunul de la Server și unul sau mai multe de la Graphical Environment.


Mai mult chiar, puteți alege individual fiecare pachet ce îl doriți instalat:


După ce v-ați hotărât ce anume vreți și dați Next, începe instalarea propriu-zisă:


În timpul instalării puteți urmări ori „reclamele” pe care le prezintă fereastra de mai sus, ori dați click pe Details (detalii) și puteți urmări ce pachete se instalează precum și progresul fiecărui pachet în parte:


Când instalarea este gata, vi se va cere parola de root. Acesta este un utilizator special, cu drepturi depline, deci aveți grijă cui spuneți parola respectivă! Totodată veți crea un utilizator cu drepturi normale, denumit în exemplul nostru TUX. Trebuie să configurați o parolă și pentru acest utilizator:

Pentru utilizator putem o alege o imagine din galerie.


Nu este indicat ca parola pentru root și parola pentru utilizatorul normal să fie identice. De asemenea nu este indicat ca parola să fie identică cu numele de utilizator.


După ce ați furnizat aceste detalii, installer-ul vă prezintă un sumar al operațiilor ce urmează a fi executate. În această fereastră puteți revizui unele setări înainte de a salva configurația, prin butonul configure aferent fiecărei setări:


Nu vă grăbiți să dați Next! Fili atenți și la paginile următoare pentru a mai face câteva modificări necesare.


Setarea orei locale. Dați click pe Configure din dreptul textului Timezone și apare: Alegeţi Bucharest / Bucureşti dacă sunteți în România.


Și după ce dați Next:


În majoritatea situațiilor e indicat să setați „hardware clock set to local time“ și să bifați „Automatic time syncronization (using NTP)“. După ce dați OK, installer-ul vă va duce înapoi la sumarul instalării.


Pentru a configura setările referitoare la țară, din sumarul instalării dați click pe Regional Settings (setări regionale) și apare următorul ecran:


Aici apăsați Other Countries (alte ţări) și căutați România în listă, selectați și apoi dați click pe Next.


Pentru a ajunge mai repede la România în această listă faceți click pe o țară și apoi apăsați pe tasta „R“.


La Services putem activa sau dezactiva serviciile pe care le dorim a demara la pornirea calculatorului. Dacă nu le cunoașteți lăsați-le activate, ele pot fi administrate ulterior:

Configurarea serverului grafic X. Se poate selecta tipul plăcii grafice, rezoluția și tipul monitorului.

Apăsați butonul de la Grafic card. Din lista puteți alege tipul cipului grafic ori unul generic (VESA). Driverele proprietare se vor instala ulterior.

Se alege rezoluția și adâncimea culorii

La opțiuni putem selecta activarea extensiei Compozite pentru rularea efectelor de cub și opțiunea de start a serverului grafic la pornire.

Reconfigurarea conexiunii de Internet. Recomandăm parcurgerea acestui pas. Alegem tipul conexiunii - LAN - Wired connection

Alegem dacă este cazul placa de rețea pe care o dorim să configurăm. Recomandăm configurarea prima dată a plăcii utilizate la conectarea spre Internet.

Selectăm în acest caz configurarea manuală:

Introducem adresa IP, gateway, DNS, precum și numele dorit pentru mașina noastră:

În cazul setărilor automate se pot introduce doar ultimele două setări: DNS și numele mașinii:

În pasul următor alegem să pornească conexiunea de rețea la boot, ca user să putem gestiona această conexiune și să poate fi gestionată de aplicația Network Manager. Dacă întâmpinați probleme cu realizarea conexiunii nu bifați această opțiune.

Putem opta pentru testarea conexiunii create.

La firewall putem selecta ce servicii pot fi disponibile celor ce ne accesează mașina, ori putem opri orice filtrare.


Instalarea acum este finalizată! În acest moment sunteți rugat de installer să scoateți DVD-ul cu Mandriva din unitate și să dați click pe Reboot:

Ecranul de start la boot

Logarea la sistem. Userul „Xguest“ este instalat implicit și este un utilizator care la ieșirea din sesiune își pierde toate setările și istoricul activităților.

Mediul KDE. Observați ca iconițele și bara de jos nu este ca ceea ce este la instalarea de pe livedvd pentru ca nu sunt instalate implicit temele ROSA.

1.4 Instalarea pe stick USB

Instalarea pe un USB Flash Drive , este foarte utilă în cazul în care Mandriva 2011 se instalează pe netbook sau În cazul lipsei unității optice , și de ce nu pentru comoditate și În cazul folosirii în modalitate Live.

1.4.1 Instalarea din Mandriva Linux folosind mandriva-seed



Am încercat să facilităm instalarea pentru utilizatorii noștri, în sensul ca am predispus pe mediile MRB aplicațiile necesare instalării pe stick 1)
Deci dacă aveți mediile MRB configurate și active aplicațiile despre care se vorbește aici le găsiți în Centrul de Control Mandriva
Pentru a controla dacă aveți mediile MRB configurate și active, lansați în Konsole

cat /etc/urpmi/urpmi.cfg


Și ar trebui ca liniile relative mediilor MRB sa arata ca și în imaginea următoare,(exemplul din imagine se referă la Mandriva 2011 pe 64 bit):




Începem cu instalarea aplicativului mandriva-seed exact ca și în imaginea de mai jos , sau ca și metodă alternativă digitați într-o Konsole :

# urpmi mandriva-seed






După instalare îl veți găsi în Meniu/Tools/System tools, ca și în imaginea următoare:


Introducem USB Flash Drive într-o poartă usb, și așteptăm câteva secunde montajul, acum managerul de notificări vă informează montajul stick-ului ca și în imaginea de mai jos:



Lansăm mandriva-seed și introducem parola de root ,exact ca și în imaginea următoare




Alegem imaginea ISO care va fi clonată pe stick ,aplicația va confirma cu „ISO selected” și dați click pe butonul „Create Live USB” , ca și în imaginea următoare:




Pe bara de progres a aplicației putem urmări avansarea clonării pe stick, ca și în imaginea de mai jos:




Când bara de progres ajunge la sfârșit (100%), aplicația vă confirma încheierea procesului cu „Complete (ore:minute:secunde)”,ca în imaginea de mai jos:




Acum aveți un USB Flash Drive cu Mandriva 2011 .


1.4.2 Instalarea din Mandriva Linux folosind unetbootin



Instalăm unetbootin exact la fel ca și mandriva-seed din Mandriva Control Center, ca și în imaginea de mai jos:





După instalare,introducem un stick într-o priză USB și îl lansăm din meniu
sau din Rosa-launcher ca și mandriva-seed,vezi imaginea următoare:





În noua fereastră care apare introducem parola de root și acceptăm cu OK , vezi imaginea de mai jos:





Mai departe selectăm vocea Imagine ISO și lansăm căutarea imagini (din butonul cu ” … ” ),
și dăm click pe Open, ca și în imaginea următoare.





Acestea fiind făcute ,începe clonarea cu unetbootin și veți avea, și în acest caz, un stick cu Mandriva 2011




1.4.3 Instalarea din oricare altă distribuție Linux folosind mandriva-seed sau unetbootin



Începeți cu instalarea unetbootin din managerul de pachete a distribuției pe care o folosiți și urmați pașii descriși mai sus, dacă unetbootin nu este disponibil pe mediile distribuției voastre îl găsiți aici.
În ceea ce privește mandriva-seed o puteți descărca aici, i se atribuie permise de execuție și procedați mai departe cum am descris în capitolul precedent.

1.5 Configurarea mediilor de descărcare


Instalarea aplicațiilor suplimentare în Mandriva 2011.0 este foarte ușoară. În primul rând ce trebuie să faceți este să configurați mediile (repository) de unde Mandriva va descărca în mod automat orice program aveți nevoie. Pentru setarea mediilor vom exemplifica mai jos două metode.

1. Prima metodă este să introducem în consolă, ca root (comanda su), trei comenzi. Avantajul acestei metode este simplitatea operațiilor. Singurul dezavantaj este faptul că se poate întâmpla ca la momentul executării comenzilor, serverele selectate să nu fie disponibile datorită unor probleme tehnice. În cazul acesta vă rugăm să utilizați metoda a doua, prin care se pot selecta alte servere. Așadar comenzile sunt următoarele:

#urpmi.removemedia -a
#urpmi.addmedia --distrib http://ftp.roedu.net/mirrors/mandriva.com/official/2011.0/i586


Prima comandă șterge mediile de pe DVD, ele nemaifiind actuale odată cu adăugarea mediilor de pe internet, iar celelalte două adaugă noile medii. Pentru a vedea cum trebuie introduse în consolă vedeți pagina 31.

2. A doua metodă constă în alegerea manuală a comenzilor de care avem nevoie. Pentru aceasta vom porni navigatorul de Internet, care în Mandriva 2011.0 este Mozilla Firefox. Îl găsiți în bara QuickLaunch:
După ce porniți navigatorul veți avea o fereastră destul de asemănătoare cu Internet Explorer sau Opera. Dacă ați folosit Firefox și în alt sistem de operare cu siguranță vă veți simți ca acasă. După cum spuneam, introduceți în Firefox adresa http://easyurpmi.zarb.org/


Vă va apărea pagina easyurpmi:

FIXME - adaugat captura cu easyurpmi dupa actualizare.


Ceea ce aveți de făcut este să alegeți: „Switch to manual mirror selection”, apoi Version: 2011.0, Architecture: i586. Acum dați click pe Continue și veți vedea pagina ca în poza de mai sus.


Arhitectura (architecture) este tipul procesorului. În prezent există procesoare de 32 și 64 biți. Dar, deși puteți avea procesor de 64 de biți, dacă ați instalat Mandriva pe 32 biți arhitectura corectă este i586, dacă ați instalat Mandriva pe 64 de biți, arhitectura corectă este x86_64. Dacă nu știți ce versiune ați descărcat uitați-vă la numele fișierului iso descărcat și căutați numele uneia dintre aceste arhitecturi (i586 sau x86_64).
În fereastra care apare, se pot selecta cele două Mirror-uri din România, recomandate datorită vitezelor mai bune de transfer.
Pentru versiunea 2011.0, se poate alege: ftp://ftp.roedu.net sau ftp://ftp.surfnet.nl


După aceea dați click pe butonul Refresh commands, iar în căsuța gri de deasupra (la Advanced) vor apărea două comenzi, similare celor de care am discutat la punctul 1, și de care veți avea nevoie mai departe:

urpmi.addmedia --distrib ftp://ftp.roedu.net/mirrors/mandriva.com/official/2011.0/i586 


sau:

urpmi.addmedia --distrib ftp://ftp.surfnet.nl/pub/os/Linux/distr/Mandrivalinux/official/2011.0/i586


Selectați cu mouse-ul tot textul ce se află în dreptunghiul gri, și din meniul Edit alegeți Copy.
Ceea ce trebuie să faceți mai departe este să deschideți o consolă. Aceasta este ca prompt-ul MS-DOS. Pentru a deschide consola apăsați simultan tastele Alt+F2. Se deschide fereastra:


Introduceți exact textul konsole cum arată imaginea de mai sus și dați Enter sau dați click pe Run, sau ca metodă alternativă de a deschide consola: Menu (Meniu) → Tools (Unelte) → Konsole Terminal (Consolă).


Oricare metodă ați alege, se va deschide fereastra următoare:


În această fereastră scrieți comanda su și dați Enter.
Va apărea cuvântul Password. Aici introduceți parola de root, despre care am vorbit în timpul instalării, și dați Enter.


La tastarea parolei, în consolă nu va fi vizibil nici un caracter, nici chiar ascuns sub formă de steluță!
Înainte de-a face alte operații trebuie să dați comanda următoare (dacă nu ați făcut-o deja urmând metoda 1):

#urpmi.removemedia -a


Acum tastați cele două comenzi (punctul 1 sau 2) sau dacă le-ați salvat în Clipboard (cu Edit → Copy) apăsați simultan Shift+Insert (tasta Insert e de regulă deasupra tastei Delete), sau dați Click-dreapta → Paste. Vor începe să apară niște mesaje. Viteza acestor mesaje depinde de viteza conexiunii internet de care dispuneți. Când aveți impresia că derularea s-a oprit dați un Enter, până când vedeți din nou prompt-ul.
În acest moment configurarea mediilor de descărcare s-a terminat. Acum puteți închide consola cu butonul „x” din dreapta-sus a ferestrei.

1.6 Instalarea programelor cu Mandriva Control Center (MCC)


De acum instalarea programelor noi este o joacă de copii. Tot ceea ce trebuie să faceți este să deschideți Menu (Meniu) → Install & Remove Software și după ce introduceți parola de root, se va deschide fereastra următoare:


Pentru a găsi programul dorit, scrieți numele acestuia în căsuța din stânga butonului Find (căutare).


Aplicațiile sunt sortate după destinația lor (grafică, jocuri, editoare, etc). Astfel, dacă nu cunoașteți numele unui program, sau vă interesează o aplicație care să efectueze o anumită funcție, puteți selecta categoria aferentă.


Un alt panou util este panoul cu descrierea pachetelor. În imaginea de mai sus, în acest panou apare textul Quick Introduction. Conținutul acestui panou se schimbă când faceți click pe o aplicație, afișând o scurtă descriere a aplicației, versiunea, etc.


Dacă nu căutați o aplicație cu interfață grafică, ci o librărie de funcții necesară unui program, sau un program ce rulează din consolă, în căsuța din stânga-sus trebuie să alegeți All în loc de Packages with GUI, ca în exemplul de mai sus.


De exemplu, pentru a instala programul de grafică vectorială inkscape, scrieți cuvântul inkscape în căsuță și dați click pe Find (căutare). Rezultatul e ca în imaginea următoare:


Dacă ați găsit ceea ce doreați, după cum arată exemplul, bifați căsuța din stânga aplicației. Acum, în funcție de ce program instalați, este posibil să apară o fereastră ca aceasta:


Aceste pachete adiționale se numesc dependințe, și sunt necesare pentru ca programul nou instalat să funcționeze. Pentru a le accepta faceți click pe butonul Ok.
Mai multe detalii despre dependințe și pachete de programe citiți în capitolul Tutorial urpmi (pagina 48).
Acum fereastra va apărea așa:


Ceea ce s-a schimbat este iconița din dreapta programului, o iconiță în formă de săgeată în jos, care înseamnă că programul va fi descărcat de pe internet și instalat.
Pentru a finaliza instalarea dați click pe Apply și Administratorul de programe descarcă și instalează automat programul sau programele selectate.


:!: Este bine de reținut că puteți bifa mai multe programe odată și mai apoi să faceți click pe Apply. În acest fel faceți economie de timp, și puteți vedea cât vor ocupa toate programele ce doriți să le instalați în total. Acest detaliu este afișat în centru-jos, în stânga butonului Apply.

1.7 Cum să transformați Desktop-ul Mandriva 2011.1 într-un înlocuitor perfect pentru Windows

O lista mereu incompleta de aplicatii echivalente Windows Mandriva o gasiti in aceasta anexa

1.7 Instalarea driverului plăcii video Nvidia sau ATI

Pașii următori descriu cea mai simplă metodă de instalare a driverului video:

  1. Conectați-vă la internet;
  2. Adăugați mediile main și non-free de pe serverul ftp favorit (vezi pag.29);
  3. Acum ieșiți din mediul grafic: Leave → Log Out;
  4. Din ecranul de login alegeți - Console Login - veți intra în mod text;
  5. Logați-vă ca root (scrieți root dați Enter și introduceți parola);
  6. Rulați comanda: XFdrake și din lista de plăci video selectați placa video instalată în sistem. Pentru navigare folosiți tastele Tab și săgețile de navigare, iar pentru a confirma utilizați Enter.
  7. Va apărea mesajul că există un driver mai bun ce oferă capabilități superioare. Selectați Yes și acum totul se va face automat (instalare surse kernel și alte dependințe plus driverul vor fi descărcate de pe internet și instalate adecvat);
  8. După instalare va apărea o listă de opțiuni. Dați OK!
  9. La final se vor afișa setările ce vor fi aplicate. Dacă la 3D Hardware Acceleration se afișează mesajul: YES atunci totul a decurs normal. Confirmați apăsând YES!
  10. Acum apăsați Quit și dați comanda: exit;
  11. Logați-vă cu userul dvs.;
  12. Dați comanda: startx - în cazul în care totul a decurs normal va porni interfața grafică!

1.8 Personalizare desktop


KDE4 se dorește a fi un Desktop Environment adaptat la nevoile utilizatorului modern, orientat spre ergonomie și flexibilitate.
Partea din KDE4 care se ocupă de spațiul de lucru interactiv poartă numele de Plasma. Aceasta se concentrează pe efectele grafice și ergonomie în utilizare. Filosofia Plasma este că nu se mai face distincție între panel-uri precum taskbar sau system tray, meniu și iconițele de pe desktop și widget-uri. Ele sunt create și tratate în același mod de Plasma. Desktopul poate fi configurat astfel după nevoile utilizatorului foarte ușor.

Aspectul implicit al desktopului în Mandriva s-a schimbat puţin, dar asta nu are importanță atât timp cât putem modifica totul fără mare efort. Ne vom ocupa în ordine de panel (panou, taskbar), wallpaper, tema generală a sistemului/ aplicațiilor, Dolphin și consolă.

Desktopul poate avea mai multe funcții și implicit aspecte: Desktop/ modul clasic, Folder View/ vizualizarea conținutui directorului Desktop, Search and Launch/ căutare și lansare aplicații, Newspaper Layout/ va aranja scurtăturile de pe ecran în coloane. Mandriva 2011 este setat pe layoutul Folder View, fapt care vă va afișa pe desktop toate subdirectoarele și fișierele conținute de folderul Desktop, ceea ce ar putea încărca inutil desktopul. Primul pas recomandat este schimbarea felului în care este tratat desktopul: clic dreapta desktop- Folder View Settings- la secțiunea Layout alegeți Desktop- Apply- Ok.

1.8.1 Panou



Panoul (bara de jos) implicit este Rosa Panel, un panou realizat/ personalizat de colaboratorii Mandrivei de la Rosa Labs. Lansatorul de aplicaţii este Rosa Launcher, taskbar este Rosa Tasks, etc. În principiu seamănă la aspect şi funcţionalitate cu panoul clasic, doar lansatorul şi taskbarul (porţiunea de panou unde sunt afişate aplicaţile deschise) diferă puţin. Putem folosi panoul Rosa implicit, îl putem înlocui cu panoul Kde sau putem înlocui doar componentele acestui panou cu altele. Pentru a înlătura panoul dăm clic dreapta pe o porţiune liberă a acestuia- Panel Options- Remove this Panel. Pentru a şterge doar o componentă: clic dreapta pe aceasta- Remove … (înlocuim punctele cu numele componentei, de exemplu Remove this Rosa Tasks). Pentru adăugarea unui alt panou: clic dreapta pe desktop- Add Panel- acum trebuie să optăm pentru una din cele trei variante posibile (Default Panel/ panou clasic Kde, Empty Panel/ un panou gol care ar urma să fie umplut de noi şi RocketBar/ Rosa Panel).
Lansatorul de aplicaţii din Rosa Panel este diferenţa majoră dintre cele două tipuri de panouri descrise, fiind potrivit mai mult pentru netbook-uri şi tablete. Cu clic pe lansator (prima iconiţă din partea stângă) se va deschide fereastra următoare, în care sunt afişate ultimele aplicaţii folosite, ultimele documente create, directoarele/ locaţiile mai importante/ folosite, şi chiar în partea de sus a ferestrei, imediat după numele utilizatorului un câmp de căutare în care putem scrie numele aplicaţiei căutate; apăsând în partea de jos a ferestrei pe caseta Applications putem vedea toate aplicaţiile disponibile:

Indiferent că veți folosi panoul Rosa sau panoul clasic, modalitățile de personalizare sunt aceleași (cu o singură excepție lansatorul de aplicații din panoul clasic Kde, pe care-l vom prezenta separat), de aceea ne vom rezuma să prezentăm panoul implicit, Rosa Panel (RocketBar). Putem schimba tema panoului din System settings (Configure Your Desktop)- Workspace Appearance (în această categorie putem schimba și aspectul cursorului de la mouse, decorațiile ferestrelor și imaginea de la încărcarea KDE)- Desktop Theme- alegem una din teme- Apply. Pentru instalarea altor teme ce nu sunt în acea listă dăm clic pe butonul ”Get New Themes…” și instalăm noi teme.

Poziția panoului jos este cea clasică, dar poate preferați o schimbare, panoul să fie sus, sau în cazul unui laptop/ netbook cu ecran widwscreen poate fi utilă poziționarea panoului pe lateral pentru a profita la maxim de înălțimea ecanului… În extremitatea dreaptă a panoului se află o iconiță asemănătoare unei semiluni, Cashew (Panel Tool Box), cu ajutorul căreia se pot face toate modificările într-un panou. Pentru mutarea panoului: clic pe Cashew- punem cursorul mouse-ului pe butonul ”Screen Edge” și tragem (drag and drop) cu mouse-ul panoul în direcția dorită pe lângă marginea ecranului până pe poziția aleasă (lateral, sus).

Pentru redimensionarea panoului: clic pe Cashew- punem cursorul mouse-ului pe butonul ”Height” și mări sau micșora panoul pe lățime. Pentru redimensionare pe lungime: clic Cashew- trage cu mouse-ul de săgețile aflate sub panou (sau deasupra acestuia dacă panoul este în partea de jos a ferestrei) înspre centrul ecranului.

Alte setări cum ar fi autohide sau posibilitatea ca panoul să fie acoperit de ferestrele maximizate se pot realiza astfel: clic pe Cashew- More Settings- aici alegem una din opțiuni…

Putem înlătura anumite controale (Widgets/ scurtături/ icoane) din panou cu clic dreapta pe icoana respectivă- Remove this Icon, și deasemenea putem adăuga alte controale/ icoane: clic Cashew- Add Widgets- dublu clic pe una din icoanele din bara apărută și aceasta se va regăsi în panou. Putem căuta un widget anume după nume în căsuța de căutare din partea dreaptă, și deasemenea putem instala unele noi prin intermediul butonului ”Get New Widgets…”.

Pe lângă faptul că meniul Rosa ocupă tot ecranul, mai un dejavantaj, faptul că din meniu nu se pot adăuga scurtături pe desktop sau în panou, de aceea ar fi bine să vedem cum se comportă meniul Kde.
Haideți să vedem cum putem modifica aspectul și comportamentul lansatorului din meniul clasic Kde.
În primul rănd aspectul meniului poate fi schimbat. Implicit meniul are stilul Kickoff (Application Launcher Style), dar îl putem modifica în stil Classic: clic dreapta pe icoana meniului- Switch to Clasic Menu Style. De fapt cam orice control din panou are setări proprii. O modificare utilă putem face la Task Manager (porțiunea de panou unde sunt afișate ferestrele deschise în desktop): clic dreapta pe o porțiune liberă- Task Manager Settings- bifăm Force row settings- Ok. În acest mod managerul de ferestre va afișa aplicațiile pe două rânduri suprapuse, deci vor avea loc mai multe aplicații… Putem seta chiar ca numărul de linii să fie mai mare de două prin modificarea valorii 2 la Maximum rows, putem alege modul de grupare a ferestrelor alfabetic, manual sau după desktopul în care sunt deschise la categoria Grouping and Sorting. Dacă dorim aranjarea manuală a poziției aplicațiilor în Task Manager trebuie bifat la categoria Sorting varianta Manual, și apoi putem muta cu mouse-ul ferestrele în poziția dorită. Deasemenea este posibil să avem afișate în Task Manager doar ferestrele din desktopul curent, nu din toate desktopurile, sau doar ferestrele minimizate la categoria Filters.
Pentru mutarea locului controalelor din panou dăm clic dreapta pe un loc liber din panou- Panel Options- Panel Settings (acești pași pot fi înlocuiți de clic pe icoana Cashew…)- acum plimbând cursorul de la mouse deasupra controalelor din panou, acesta va lua forma unei cruci formate din 4 săgeți, iar sub aceaste săgeți avem scris numele appletului (System Tray, Digital Clock sau Icon la scurtături), apăsăm butonul stâng al mouse-ului și tragem appletul respectiv în locul dorit. Este valabil și pentru scurtăturile noastre (icoane precum Firefox, MCC) cât și pentru componentele precum Task Manager, System Tray. Menu în stil Kickoff

Menu în stil Classic

Pentru adăugarea unor scurtături către aplicații precum Dolphin, Konsole, Audacious, Minitube, Firefox sau oricare alta din meniul de aplicații Classic sau Kickoff navigăm prin categoriile conținute (Internet, Ofice, Tools, etc.) și cu clic dreapta pe icoana aplicației dorite selectăm opțiunea Add to Panel pentru adăugarea iconiței în panou sau Add to Desktop pentru aducerea acesteia pe desktop.

În cazul în care din greșeală ați șters panoul: clic dreapta pe desktop- Add Panel- Default Panel (sau chiar Empty Panel urmând să adăugați în panou controalele necesare, meniu, pager, task manager, system tray, ceas, etc.).

Și controalele din panou se pot customiza simplu, de exemplu ceasul: dăm clic dreapta pe ceasul din panou- Digital Clock Settings- putem modifica fontul, culoarea fontului afișat, afișarea eventuală a secundelor, zilei și anului curent.

A doua diferență între cele panouri (Rosa și Kde clasic) este porțiune de panou unde sunt afișate ferestrele deschise, ”Task manager”. Cred că ați observat că în panoul Rosa ferestrele/ aplicațiile deschide sunt prezentate sub forma icoanei (asemănător cu Windows 7), iar în panoul clasic ca icoane însoțite de numele aplicației. Putem avea și în panoul clasic același aspect prin înlăturarea ”Task manager” și adăugarea ”Rosa Tasks”.

Iată panoul clasic după înlocuirea Task manager cu Rosa tasks și adăugarea unor scurtături pentru aplicațiile des folosite:

Putem personaliza aspectul și funcționaliatea lansatorului de aplicații clasic, înlocuind icoana cu sigla Mandriva cu una diferită și setând lansatorul să arate ceva mai multe date și informații. Pentru înlocuirea iconiței: clic dreapta lansator- Applications Launcher Menu Settings- Options- Icon- bifăm Other icons- Browse- navigăm până la directorul cu imagine dorită- o selectăm- Apply- Ok.

Tot din Applications Launcher Menu Settings putem alege dacă în Menu vor fi afișate ultimele aplicații folosite/ și câte anume (util, de obicei acolo veți întâlni aplicațiile des folosite), în submeniul View puteți alege ce opțiuni doriți să fie afișate în lansator (Menu) și chiar seta o scurtătură de taste: clic dreapta lansator- Applications Launcher Menu Settings- Keyboard shortcut- clic în căsuța în care scrie None/ mesajul se va schimba în Input- acum apăsați tastele cu care doriți să apară meniul, de axemplu Alt+F1 (combinația tradițională pentru apariția meniului, actualmente combinația cu care puteți lansa meniul Rosa/ în cazul acestui shortcut trebuie să confirmați)- Apply- Ok.

1.8.2 Wallpaper

Dând clic dreapta pe desktop- Folder View Settings- putem alege un wallpaper din lista sau alegem unul din colecția noastră personală apăsând Open- în fereastra apărută navigăm în directorul cu imagini, alegem una, dăm dublu clic pe aceasta- Apply- ok și avem wallpaperul dorit.

Dacă preferăm ca imaginea să se schimbe periodic, în Desktop Settings, în partea de sus avem butonul Layout, care implicit este setat pe Image. Selectând Slideshow imaginile aflate în directorul prestabilit (/usr/share/wallpapers) se vor schimba la un interval de timp prestabilit (10 secunde). Dar putem adăuga alt director cu imagini prin apăsarea butonului Add Folder, lăsând sau nu și directorul /usr/share/wallpapers. Similar putem modifica timpul după care se schimbă imaginea (Change images every…). Putem modifica durata de timp la care se va schimba imaginea de pe desktop: Change images every…

Dacă veți folosi efectele grafice Kwin veți putea seta pentru fiecare din cele 4 desktopuri implicite (numărul acestora se poate modifica, să aveți 2, 3, 6 sau chiar mai multe) câte un wallpaper personal, pe lângă aspectul frumos având calitatea de a individualiza oarecum desktopurile, caracteristică utilă dacă aveți multe aplicații deschise în mai multe desktopuri.

La aceeași categorie Layout, o variantă interesantă de personalizat desktopul este opțiunea Globe, opțiune care va afișa planeta Pământ sub formă de glob sau hartă. Puteți alege forma de afișare încercând diferitele posibilități disponibile la categoriile Map theme, Projection, Movement. De exemplu pentru opțiunea Type: Globe, Projection: Globe veți avea pe desktop imaginea globului terestru în timp real, zi/ noapte, lumina și întunericul alternând deasupra imaginii planetei după ora curentă.

Una din opţiunile ce pot fi utile este varianta Search & Launch de la tabul Layouts. Prin alegerea acestei variante vom avea în permanenţă pe desktop un lansator de aplicaţii cu un câmp de căutare.

Putem avea chiar mai multe activități/ aranjamente ale ecranului, activități pe care le putem schimba simplu prin apăsarea pe icoana Activities (icoana sub forma a trei puncte/ roșu, verde și albastru aflată chiar lângă meniu) și alegând aranjamentul dorit.

1.8.2.1 Video-background

Ce-ar fi să încercăm chiar ceva puțin mai ”radical”, mai ”original”? Să înlocuim wallpaper-ul clasic cu un fișier video, sau cu o listă de fișiere video (videoclipuri de exemplu), sau măcar cu un screensaver animat, gen glmatrix. Pentru a face așa ceva, avem nevoie de shantz-xwinwrap, xcreensaver și mplayer (instalate cu #urpmi xwinwrap mplayer xscreensaver). În primul rând trebuie să decideți dacă preferați ca fișierul video redat să aibă claritate maximă (caz în care nu vor mai fi afișate obiectele de pe desktop (scurtături, dock, etc), sau dacă vreți să aveți acele scurtături și sacrificați calitatea imaginii. Aceasta se poate face folosind parametrul -o, opacitate. În primul caz totul e simplu: deschideți o consolă și scrieți comanda:

xwinwrap -ni -fs -s -st -sp -b -nf -- mplayer -wid WID -nosound -vo gl2 -ao alsa '/cale/către/fișier/video' -loop 0

Înlocuiți /cale/către/fișier/video cu calea corectă, ceva de forma /home/stressat/Music/Videoclipuri/R. Kelly - The storm is over now.avi. Dacă doriți și sonor ștergeți opțiunea -nosound.

În a doua variantă, introducem în comandă un factor de opacitate, astfel încât să ne putem bucura de obiectele de pe desktop, iar comanda va fi:

xwinwrap -ni -o 0.3 -fs -s -st -sp -b -nf -- mplayer -wid WID -nosound -vo gl2 -ao alsa '/cale/către/fișier/video' -loop 0

Valoarea opacității de 0.3 poate fi înlocuit după preferință, cu valori între 0.1 și 0.9, prin câteva teste succesive veți ajunge la raportul dorit. O mică modificare este necesară în acest caz: pentru ca imaginea redată de mplayer să nu se suprapună peste wallpaper, acesta trebuie înlocuit cu afișarea pe desktop a culorii negru: click dreapta desktop ⇒ Desktop Settings ⇒ la Type se alege varianta Color ⇒ și la culoare Negru ⇒ Apply ⇒ Ok.

Să presupunem că doriți ca acest fișier video să fie redat imediat după pornirea sistemului, sau că preferați o listă de fișiere video (videoclipuri de exemplu) în loc de un singur fișier redat la nesfărșit, eventual această listă redată automat după boot. Pentru pornire automată faceți un nou fișier text, numit de exemplu video-background.sh, copiați în acest fișier:

xwinwrap -ni -fs -s -st -sp -b -nf -- mplayer -wid WID -nosound -vo gl2 -ao alsa '/home/stressat/Music/Videoclipuri/R. Kelly - The storm is over now.avi' -loop 0

⇒evident înlocuiți calea către și numele fișierului video cu cel dorit, îl faceți executabil și-l puneți să pornească la boot-are (pt. Kde= systemsettings ⇒ Startup and shutdown ⇒ Autostart ⇒ Add script ⇒ alegem fișierul video-background.sh ⇒ ok).

Pentru a avea o întreagă listă de videoclipuri rulate consecutiv, mai întâi facem un playlist cu fișierele dorite, deschidem o consolă (Alt+F2 ⇒ tastăm konsole) și dăm comenzile: 1- cd /home/user/Music/Videoclipuri ⇒ aici evident puneți calea corectă către directorul cu videoclipuri
2- locate *.avi > playlist ⇒ comandă care va găsi toate fișierele .avi și le va adăuga în playlist
3- locate *.mpg » playlist ⇒ comandă care va găsi și adăuga și toate fișierele .mpg în playlist
4- locate *.asf » playlist ⇒ comandă care va găsi și adăuga și toate fișierele .asf în playlist
Similar se poate face și pentru .wma, .mp4, etc. Atenție: > va suprascrie playlistul, de aceea se dă doar prima dată în comandă, iar » va adăuga outputul la sfârșitul fișierului playlist… Sau pentru comoditate putem alege o singură comandă (cu condiția ca în acel director să avem numai videoclipuri): locate * > playlist.

Acum, având lista de videoclipuri, modificăm comanda de mai sus pentru a rula aceste melodii:

xwinwrap -ni -fs -s -st -sp -b -nf -- mplayer -wid WID -nosound -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0

iar pentru pornire automată modificați și fișierul video-background.sh, înlocuind videoclipul amintit cu playlist/ sau ce denumire dați acelei liste de redare.

Rețineți că în definitiv este vorba ”doar” de mplayer, așa că nu uitați de scurtăturile specifice mplayer. :D Se poate naviga înainte/ înapoi cu tastele săgeți, sări la melodia următoare (simbolul >), reveni la melodia precedentă (<), pune pauză/ reporni rularea cu p sau Space, opri sonorul cu m, etc. (taste apăsate DEASUPRA ferestrei active a terminalului in care rulează comanda).
Una din opțiunile mplayer poate fi foarte utilă: -shuffle , opțiune care va face ca mplayer să ruleze fișierele video aleatoriu, nu în ordinea din playlist. Adăugând acest parametru comenzii, mplayer nu va porni întotdeauna cu primul fișier din lista de redare, și nici nu va rula mereu fișierele în aceeași ordine, astfel evitând rutina. Comanda va fi de forma:

xwinwrap -ni -fs -s -st -sp -b -nf -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -shuffle -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0

Dacă vi se pare cam prea ”extravagantă” ideea, totuși v-ar plăcea o imagine dinamică, încercați altceva:

xwinwrap -ni -fs -s -st -sp -b -nf -- /usr/lib64/xscreensaver/glmatrix -root -window-id WID

Pentru sisteme pe 32 de biți, înlocuiți în comandă /usr/lib64/xscreenserver/glmatrix cu /usr/lib/xscreenserver/glmatrix. Folosind și în acest caz opțiunea de opacitate (cu fundal negru sau cu wallpaper clasic…) puteți obține rezultate spectaculoase!

Redare mplayer fișier video cu opacitate 0.5:

Redare fișier video fără factor de opacitate:

Glmatrix fără transparență:

Glmatrix cu opacitate 0.5 și fundal clasic (wallpaper):

O opțiune interesantă a shantz-xwinwrap este -g (geometrie), opțiune care permite vizionarea videoclipurilor sau a screensaver-ului doar într-o porțiune a desktopului, ca într-o fereastră. Mica ferestră poate fi sub formă de pătrat, dreptunghi, cerc, oval, triunghi și putem alege locul de pe desktop unde să fie amplasată.
Comanda pentru a rula mplayer în maniera arătată va fi de forma: xwinwrap [-g {w}x{h}+{x}+{y}] [-ni] [-argb] [-fs] [-s] [-st] [-sp] [-a] [-b] [-nf] [-o OPACITY] [-sh SHAPE] [-ov] — COMMAND ARG1… Primele două numere de după parametrul -g reprezintă lățimea și înălțimea ferestrei, iar ultimele două numere reprezintă poziția pe desktop după axele x și y.

Pentru fereastră ovală:

xwinwrap -ov -g 1200x600+50+200 -sh circle -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0


Pentru fereastră circulară:

xwinwrap -ov -g 400x400+200+200 -sh circle -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0


Pentru fereastră triunghiulară:

xwinwrap -ov -g 800x800+200+100 -sh triangle -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0

Pentru fereastră pătrată:

xwinwrap -ov -g 400x400+100+100 -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0

Pentru fereastră dreptunghiulară:

xwinwrap -ov -g 800x400+100+100 -- mplayer -wid WID -vo gl2 -ao alsa -playlist '/home/stressat/Music/Videoclipuri/playlist' -loop 0

Niște fișiere video interesante putem descărca de aici: http://oasis.vso-software.fr/ConvertXtoDVD%20Free%20Menu%20Templates/.

Sursa: http://tech.shantanugoel.com/projects/linux/shantz-xwinwrap

1.8.3. Temă generală sistem

Extrem de simplu putem modifica aspectul aplicațiilor schimbând tema: System Settings- Applications Appearance- Colors- selectăm una din temele prezente- Apply. Cu clic pe butonul Get New Schemes putem instala alte teme.

Dacă totuși tema aleasă prezintă unele aspecte neplăcute/ nedorite în submeniul Colors putem modifica culoarea barelor ferestrelor, a fundalului și textului ferestrelor, butoanelor acestora și multe altele, cu setări diferite pentru ferestrele active comparativ cu cele inactive.

Dacă vă place cum arată efectul de transparență la consolă, acest efect se poate obține și la alte ferestre printr-un stil/ temă cum ar fi Qtcurve sau Bespin . Trebuie făcute setările necesare în systemsettings- Application Appearance- Widget Style- alegem de pildă Qtcurve- clic pe butonul Configure din dreapta- Opacity- setăm o valoare în jur de 50-80, sau chiar ceva diferit, după preferințe la Windows, Dialogs și Pop-up Menus, sau doar la categoriile de ferestre dorite- Ok- Apply. Putem merge chiar mai departe în încercarea de a avea ferestre cât mai asemănătoare cu consola și alegem o temă neagră, precum Zion (Reversed).

Setul de icoane se poate schimba din System Settings- Applications Appearance- Icons.
Fonturile folosite și dimensiunea acestora se pot schimba din System Settings- Applications Appearance- Fonts.

În System Settings se pot face multiple setări, vom insista doar asupra a patru aspecte, schimbarea limbii sistemului, modificarea layout-ului tastaturii, personalizarea combinațiilor de taste utile și dezactivarea/ modificarea economizorului de ecran.

Limba sistemului: System Settings- Locale- Country/ Region & Language- Locale- Add Language- selectăm limba dorită și apăsăm Apply. Schimbarea limbii se va aplica doar aplicațiilor deschise după schimbare, pentru efect global trebuie repornit Kde (Ctrl+ Alt+ Backspace). Dar mai întâi trebuie instalat pachetul cu limba română, engleză sau orice altă limbă în care doriți să aveți sistemul: #urpmi kde-l10n-ro pentru limba română, kde-l10n-en pentru engleză, kde-l10n-hu pentru maghiară, kde-l10n-de pentru germană, kde-l10n-ru pentru rusă, kde-l10n-tr pentru turcă, etc.(kde-l10n-limbaj / atenție l=L mic). În aceeași secțiune puteți modifica setările privind modul de afișare al datei, orei, calendarului, etc. Layout tastatură: System Settings- Input Devices- Keyboard- Layouts- Add Layout- alegem limba română, varianta standard- Apply. Pe panou va fi afișat steagul român pentru tastatură în limba română, respectiv cel american pentru engleză internațional. Pentru a schimba layout-ul fie dăm clic pe steag, fie apăsăm combinația de taste Ctrl+ Alt+ K, sau altă combinație personală setată de noi.

Combinații de taste utile: System Settings- Shortcuts and Gestures- Global Keyboard Shortcuts- la KDE component alegem categoria vizată, de exemplu The KDE Session Manager- avem combinațiile implicite pentru log out, reboot, oprire sistem. Cu clic pe opțiune- Custom- clic None- tastăm combinația dorită- Apply putem modifica combinațiile de taste potrivite.

Evident că putem folosi multe alte combinații de taste pentru ușurința folosirii aplicațiilor. Să presupunem că dărim să atribuim scurtături pentru Konsole și Mozilla Firefox: System settings- Shortcuts and Gestures- Custom Shortcuts- Edit- New- Global Shortcuts- Command/ Url- înlocuim New Action cu numele aplicației (Konsole Firefox, etc), și în partea dreaptă a ferestrei la secțiunea Trigger alegem combinația de taste dorită (Ctrl+Shift+k pentru konsole sau Ctrl+Shift+m pentru Firefox de exemplu), iar la secțiunea Commands/Url scriem numele aplicației (în exemplele noastre konsole și firefox/ inițiala va fi tot cu literă minusculă, exact cum este comanda care lansează aplicațiile..)- Apply.

Pentru dezactivarea economizorului de energie a ecranului: System Settings- Display and Monitor- Screen Saver- debifăm Start automatically after… sau mărim durata de timp.

Putem merge chiar mai departe cu modificările aduse aspectului sistemului, personalizând imaginile afișate la pornirea sistemului (boot), la KDM (Kde Display Manager: aplicația unde ne logăm prin tastarea numelui de utilizator și a parolei), Ksplash (Splash Screen: imaginea ce va apărea la încărcarea sistemului), etc.

1.8.4. Dolphin

Dolphin este o aplicație foarte utilă, intuitivă, frumoasă, dar chiar și așa putem să facem câteva modificări la ea, mai ales că noul Dolphin nu mai are bară de meniuri (Menubar). În schimb setările se pot face dând clic pe icoana din partea dreapta sus în Dolphin, icoana în formă de roată dințată, icoană pe care pentru ușurința exprimării o vom numi de acum înainte Meniu.
Pentru cei ce sunt obișnuiți totuși cu vechea bară de meniuri, bara poate fi ”readusă” la locul ei astfel: clic pe Meniu- Panels- ”Show Menubar”.

\\

Dar acum să vedem cum putem modifica aspectul și funcționalitatea Dolphine după noua metodă, cea fără Menubar.

Afișarea opțiunii Delete/ Ștergere directă: clic Meniu- Settings- Configure Dolphin- General- Context Menu- Show ´Delete´ command.

Afișarea informațiilor despre spațiu în bara de jos a ferestrei: clic Meniu- Settings- Configure Dolphin- General- Status Bar- Show space information.

Pentru ușurința folosirii Dolphin putem adăuga în toolbar (bara de unelte din partea de sus a ferestrei), bară care implicit este destul de săracă, anumite icoane reprezentând diverse acțiuni sau opțiuni. Afișarea unui buton ´Open Terminal´ în bara de butoane: clic dreapta Meniu- Configure Toolbars- tragem cu mouse-ul Open in Terminal din partea stângă a ferestrei în partea dreaptâ- Apply- OK și acum avem butonul dorit în bara de butoane a Dolhin. Este util pentru deschiderea unei console în directorul curent, fără să tastăm comenzi destul de lungi (de exemplu cd /home/user/Downloads/imagini/wallpapers). Alte controale folositoare sunt: Configure Dolphin și Configure Toolbars (astfel simplificăm setările), Undo, Preview.

Un terminal asemănător primim prin apăsare tastei F4 în Dolphin, doar că e puțin mai mic și este atașat în josul ferestrei Dolphin (se poate detașa și mări dacă dorim, se închide în mod clasic cu combinația Ctrl+ D).

Dacă dăm clic pe Meniu și ținem cursorul mouse-ului deasupra categoriei Panels, putem vedea ce alte panouri pot fi adăugate ferestrei Dolpin: Places, Information, Folder, Terminal, Filter, utile în cazul în care am închis lista cu partiții/directoare (Places- partea stângă a ferestrei Dolphin) și vrem s-o restaurăm, sau porțiunea din dreapta în care sunt afișate informații (Information), sau vrem să deschidem un terminal. Avem și posibilitatea de a pune toate panourile (Places/ Locuri, Information/ Informații și Dosare în aceeași parte a ferestrei Dolphin, suprapuse. Se poate observa că fiecare panou de acest fel are în partea dreapta sus două butoane (primul pentru detașare și al doilea pentru închidere). Apăsând primul buton sau trăgând cu mouse-ul de bara unde sunt afișate butoanele putem detașa panoul respectiv și îl putem muta unde dorim. În imaginea următoare puteți vedea cum arată Dolphin cu aceste panouri (numele acestor panouri este încercuit cu roșu).

În secțiunea Places putem adăuga alte partiții ori directoare proprii prin tragerea cu mouse-ul în porțiunea de fereastră din stânga, sau putem elimina unele partiții/ directoare cu clic dreapta pe obiectul respectiv- Remove Entry ´…´. Dolphin poate avea două panouri/ segmente de fereastră, ceva asemănător cu Totall Commander, aspect folositor în cazul mutării sau copierii unor directoare, fișiere și deasemeni e posibil ca directoarele și fișierele să fie afișate grupat, pe categorii (alfabetic, după mărime, tip sau alte criterii). Pentru o fereastră Dolphin împărțită în două: Meniu- Settings- Configure Dolphin- Startup- Split view mode (sau apăsăm F3). Pentru afișarea arborescentă a directoarelor și fișierelor: Meniu- Settings- Configure Dolphin- View Modes- Details- bifăm Expandable Folders- Apply- Ok. Astfel la afișarea obiectelor sub forma Details,dacă dăm clic pe semnul + (sau eventual > depinde de setări) din fața unui director vedem sub-directoarele și fișierele conținute, dând clic pe - (eventual ^), acestea sunt ascunse. Bineînțeles ca afișarea poate fi diferită în cele două secțiuni de fereastră Dolphin.

În Dolphin putem administra foarte ușor fișierele noastre. Vom da un singur exemplu, referitor la redenumirea în grup a unor fișiere. Să presupunem că aveți multe imagini (fotografii, screenshoturi…), și doriți să le redenumiți într-un mod unitar și ușor de memorat: să zicem Foto1, Foto2, Foto3, etc. Selectați toate aceste imagini (dacă sunt toate fișierele dintr-un director cu combinația Ctrl+a, altfel cu clic pe cele alese apăsând în același timp tasta Ctrl, apoi dați clic dreapta pe oricare din aceste imagini- Rename. Va apărea o căsuță de dialog ca cea din imaginea următoare, urmând să înlocuiți New Name cu numele dorit (în exemplul nostru Foto), iar caracterul # va fi înlocuit cu numere în ordine crescătoare (1, 2, 3, 4, samd.).

Pentru redenumire în bloc a unor fișiere se poate folosi cu succes și Krename (dacă nu e instalată implicit o instalați cu #urpmi krename), aplicație pe care o veți găsi în Meniu- Tools (în alte versiuni/ distribuții- Utilities)- Krename. Un avantaj: dacă ați greșit ceva, este posibil să reveniți la numele inițiale (Undo). :D

Există și unele aplicații utile care se pot instala independent, dar care ne ușurează lucrul cu fișierele în Dolphin, să đăm doar un exemplu:

Kim sau Kim4 (http://kde-apps.org/content/show.php/Kim+%28Kde+Image+Menu%29?content=11505) permite redimensionarea, conversia, comprimarea imaginilor cu clic dreapta pe imagine⇒ Actions⇒ Kim…

1.8.5. Konsole

În primul rând ne vom referi la modificarea promptului consolei. Promptul este mesajul care apare în consolă și care arată utilizatorul logat, numele sistemului (hostname) și directorul curent. Culoarea promptului este aceeași cu a textului, dar se poate modifica foarte simplu prin instalarea utilitarului colorprompt: #urpmi colorprompt. Colorprompt modifică culoarea promptului în verde pentru useri obișnuiți și în roșu pentru userul root. Putem modifica și numele sistemului din localhost în ceva mai personal. Această modificare se face în MCC (Mandriva Control Center)- Network & Internet- Host definitions- dați clic pe linia 127.0.0.1 localhost localhost- Modify- înlocuiți localhost cu numele preferat.

Apoi modificăm în fișierul /etc/sysconfig/network linia HOSTNAME=localhost.localdomain în HOSTNAME=nume_dorit (de exemplu HOSTNAME=mandriva2011). După reboot veți observa că numele este cel ales.

Putem deschide în aceeași fereastră konsole mai multe shelluri: meniul File- New Tab- Shell (sau folosind combinația de taste Ctrl+ Shift+T), iar în in bara de jos va apărea și noul shell, în care ne putem muta cu clic pe acesta. Pentru a închide un shell folosim combinația Ctrl+ D pentru a închide shellul curent, cel în care ne aflăm sau apăsând butonul de închidere a ferestrei konsole (X) și apoi clic pe Close Current Tab pentru închiderea shellului curent sau Quit pentru închiderea tuturor shellurilor și evident a ferestrei konsole.

Și aspectul consolei poate fi personalizat. Putem modifica culoarea și forma cursorului, culoarea și dimensiunea fontului, putem face fereastra transparentă.

Cursor: Konsole- Settings- Configure Profiles- Edit Profile- Advanced- bifăm Blinking cursor, la Cursor shape putem alege forma cursorului, bifăm Custom cursor color și alegem o culoare- Apply- Ok.

Font: Konsole- Settings- Configure Profiles- Edit Profile- Appearance- Edit font- alegem fontul dorit, stilul și dimensiunea acestuia.
Transparența: Konsole- Settings- Configure Profiles- Edit Profile- Appearance- Edit- Background transparency- setăm o valoare în jur de 15-25- Ok- Apply. Aveți grijă, o valoare prea mare la transparență va face consola invizibilă!

Util pentru începători și pentru cei mai comozi, ce nu doresc să tasteze mult: putem seta în konsole semne de carte (bookmarks), exact ca în Firefox sau orice alt browser. În bara de meniuri avem meniul Bookmarks, dăm clic pe el, clic Add Bookmark și automat locația curentă, directorul în care ne aflăm este salvat ca semn de carte. Cu următoarea ocazie când vrem să întrăm în acel director, indiferent de locația curentă, este suficient să dăm clic Bookmarks, clic pe locația salvată ca semn de carte și suntem în directorul dorit.Alternativ, putem folosi pentru marcarea unei locații ca semn de carte combinația de taste Ctrl+Shift+B, caz în care directorul curent va fi adăugat la colecție fără alte întrebări sau aprobări. Pentru a înlătura un semn de carte: clic Bookmarks- clic dreapta pe locația respectivă- Delete Bookmark.

Un terminal foarte util și interesant în mediul Kde este yakuake, terminal care stă în fundal și apare la dorință apăsând tasta F12. Trebuie mai întâi instalat

#urpmi yakuake

și apoi pornit cu ajutorul krunner (combinația Alt+F2 și tastând yakuake).

La prima folosire yakuake vă va prezenta posibilitatea de a alege comanda/ scurtătura de apariție și ascundere, F12 fiind setarea implicită, standard. Yakuake va prelua toate setările pentru konsole și bash. Implicit yakuake este poziționat în centrul ecranului-sus, lipit de partea de sus a desktopului (sau a panoului dacă ați mutat panoul în partea de sus), dar se poate muta/ lipi de una din cele două laterale ale desktopului, se pot micșora/ mări lățimea și înălțimea ferestrei yakuake. După cum veți observa, bara de butoane este poziționată în partea de jos, iar pentru setări dați clic pe butonul din mijloc- Open Menu- Configure Yakuake… - Window – și puteți mări/ micșora fereasta, o puteți muta din centru mai la stânga sau dreapta, o puteți maximiza. Se pot deschide mai multe shell-uri în aceeași fereastră yakuake prin combinațiile Ctrl+ Shift+ T (va aranja shell-urile suprapuse, unul sus, celălalt jos) și Ctrl+Shift+ L (va aranja shell-urile alăturate, unul în stânga, celălalt în dreapta). Puteți chiar combina aceste combinații pentru un aranjament mai complex, similar screen. Pentru închiderea unui shell folosim combinația Ctrl+ D. Dacă nu închideți yakuake, acesta va fi în fundal/ background mereu, chiar și la pornirea unei noi sesiuni, și va putea fi apelat cu Ctrl+ F12 sau combinația setată personal pentru aceasta.

După cum puteţi vedea la secţiunea privind tty, există pentru terminalele virtuale tty anumite aplicaţii pentru administrarea ferestrelor, aplicaţii dedicate lucrului în CLI, screen, byobu, dvtm şi altele. Atât screen cât şi byobu funcţionează şi-n mediul grafic, în konsole, yakuake, gnome-terminal, xterm, sau alt emulator de terminal, dar cum se presupune că interfaţa grafică este dedicată celor mai puţin pricepuţi sau mai reticenţi faţă de CLI, dorim să vă prezentăm o alternativă la screen sau byobu: quadkonsole4. Această aplicaţie se poate numi fără îndoială screen pentru neiniţiaţi (sau pentru cei comozi…), atât datorită faptului că nu necesită comenzi ce trebuie memorate, cât mai ales datorită faptului că poate fi folosită de orice utilizator al mediului grafic, nu necesită cunoştinţe elaborate. O instalaţi fie din konsole (#urpmi quadkonsole4), fie din Mandriva Control Center- Install & Remove Software. Deschideți aplicația fie din meniu- Tools- Quadkonsole4, fie din Krunner (Alt+F2- scrieți quadconsole4- Enter), fie în konsole, yakuake sau ce terminal folosiţi cu comanda quadkonsole4. Veţi primi imediat un mediu de lucru CLI cu 4 shell-uri funcţionale, fiecare complet independent de celelalte trei. Aceasta este configuraţia implicită, dacă doriţi puteţi modifica numărul de taburi (ferestre konsole). Iniţial ferestrele sunt egale dimensional, simetrice, dar trăgând cu mouse-ul de marginea unei asemenea ferestre putem modifica dimensiunea ferestrei, atât pe axa x, cât şi pe axa y (orizontală şi verticală). Pentru a alege fereastra activă dintre cele patru, este suficient să daţi un clic cu mouse-ul în acea fereastră şi apoi puteţi tasta comanda/ comenzile dorite.

Quadkonsole4 este pur şi simplu un wrapper pentru konsole, un ”ambalaj”, deci va funcţiona exact ca şi konsole, comenzile sunt evident aceleaşi, aspectul este acelaşi, setările vor fi cele din ~/.bashrc, şi-n plus prezintă siguranţa că dacă ceva nu merge bine puteţi închide quadkonsole4, rămânând în mediul grafic familiar, deci puteţi experimenta fără probleme. Quadkonsole4 are o singură slăbiciune: depinzând de konsole nu poate rula decât în mediul grafic, nu şi-n tty, dar după părerea noastră este atât o modalitate sigură şi comodă de-a folosi linia de comandă, cât şi-o veritabilă rampă de lansare către tty.

Ce-ar fi să împletim utilul cu plăcutul și să avem consola încorporată/ inclusă/ „ambalată“ în desktop? Cum marea majoritate a utilizatorilor de Kde folosesc Kwin, vom vedea cum încorporăm consola în destop folosind ca DM Kwin. Avem nevoie de driverul grafic instalat, de activarea efectelor grafice Kwin și trebuie dezactivată opțiunea „Shadows“ din systemsettings- Desktop Effects- Common Settings, altfel conturul consolei va fi vizibil datorită umbrei…

1- Deschidem o consolă şi o mutăm în locul unde dorim să apară pe desktop, modificând eventual și dimensiunea ferestrei.

2- Clic dreapta pe konsole şi debifăm ”Show Menu Bar”. Astfel nu va apărea bara de meniuri.

3- Clic dreapta - clic ”Configure Current Profile“.

4- În tabul (secțiunea) „Tabs“ selectăm „Show Tab Bar When Needed“. Așa dispare bara de taburi de jos.

5- În tabul „Appearance“ selectăm culoarea fontului și backgroundului (alb pe negru, verde pe negru, etc), dimensiunea fontului, apoi dăm clic pe butonul „Edit“ și setăm transparența la 100%. În acest mod consola nu va avea fundal (background), ceea ce scriem în consolă PARE a fi scris direct de desktop/ wallpaper.

6- În tabul „Scrolling“, sub Scroll Bar bifăm „Hidden“, astfel încât să nu se vadă bara de scroll a textului, scroll-ul funcționând doar cu rotița de la mouse. Apăsăm „Apply“ și „ok“.

7- Dăm clic dreapta pe bara de titlu (bara de butoane de sus)- „Advanced“- clic „Special Application Settings“.
8- În tabul „Size and Position“ bifăm „Position“, selectăm opțiunea „Force“ și putem alege coordonatele ferestrei. Dacă am așezat deja consola în poziția dorită nu modificăm coordonatele… Bifăm „Size“- alegem „Force“, bifăm și „Desktop“ și selectăm „All Desktops“, pentru ca consola să apară pe toate ecranele, de asemenea ”Initial placement” și Default. Bifăm ”Minimized” și ”Shaded” alegând la ambele ”Do Not Affect”, și în fine ”Obey geometry restrictions” cu valoarea ”Force” și alegem ”Yes”

9- Mergem în tabul „Arrangement & Access“ și bifăm și selectăm „Force“ la următoarele categorii: „Keep below“/ va menține consola sub alte ferestre, „Skip taskbar“/ fereastra nu va fi afișată în taskbar, panou, „Skip pager“/ va face ca fereastra consolei să nu fie afișată ca icoană în pager, ”Skip swircher”. Trebuie bifate și căsuțele ”Yes” din dreapta categoriilor respective!

În tabul ”Appearance & Fixes” bifăm ”No titlebare and frame” (”Force” și ”Yes”), ”No active opacity”, ”Inactive opacity”, ”Focus stealing preventio” și ”Closeable” (la toate categoriile ”Do not affect”).

Clic Ok, și am terminat cu setările propriu zise. Tot ce mai avem de făcut este să setăm konsole să pornească automat la boot: systemsettings- Startup and Shutdown- Autostart- Add program- scriem konsole în căsuța apărută, ok.

E bine de știut că dând clic dreapta pe desktop în regiunea unde este fereastra consolei va apărea meniul din consolă, shortcuturile funcționează (de exemplu pentru bara de meniuri apăsăm Ctrl+Shift+m), cu clic pe o porțiune a consolei o activăm și putem folosi consola, da comenzi, chiar dacă este acoperită aproape complet de alte ferestre, clic pe „Show desktop“ va ascunde consola și în fine, util în cazul că vreți să inversați procesul acesta> Alt+F3 va afișa meniul care apare la clic dreapta pe bara de titlu…

Singura „scăpare“ a acestui truc o constituie faptul că folosirea mai multor taburi în același terminal face să apară bara de taburi din partea de jos a ferestrei. Dar pentru cei obișnuiți să folosească multe aplicații CLI, fiecare într-un tab, acest aspect este ceva minor, și este util. Putem alege sa nu fie afișată bara de taburi editând profilul konsole și la Tabs alegem „Always Hide Tab Bar“, caz în care putem naviga între taburile deschise folosinf combinația de taste Shift+ săgeata stânga sau dreapta.

Folosiți Compiz Fusion în loc de Kwin? Se poate și așa. Partea referitoare la setările din konsole rămâne aceeași, urmănd să facem ceva setări în CCSM )Compiz Config Settings Manager). Compiz poate individualiza/ recunoaște/ încadra o fereastră sau o categorie de ferestre după mai multe criterii/ parametri: nume, titlu, tip, rol, clasă, etc. Din câteva motive, noi vom folosi criteriul numelui= konsole. Detalii găsiți aici: http://wiki.compiz.org/WindowMatching#Window_Rules, sunt lucruri interesante și utile.

Deschidem CCSM și facem setările necesare:

1- bifăm categoria „Window Decoration“, intrăm în aceasta categorie și scriem în câmpul „Decoration windows“: (any) & !name=konsole. Astfel toate ferestrele vor avea decorațiile necesare (bara de titlu, chenar, etc), cu excepția konsole.

2- Mergem la categoria „Window Rules“ și setăm ca fereastra noastra (konsole), să-și păstreza poziția, dimensiunea, să apară pe toate desktopurile, să nu poata fi minimizată/ maximizată, să nu apară în taskbar sau pager. Pentru aceasta trebuie pus: name=konsole la opțiunile:

„Skip Taskbar“= nu va apărea în taskbar/ panou;

„Skip Pager“= nu va apărea în pager/ paginator

„Bellow“= va sta sub alte ferestre, chiar dacă dăm clic pe ea și e activă;

„Sticky“= își va păstra poziția pe toate desktopurile;

„Non movable window“= nu va putea fi mutată;

Non resizable window“= nu va putea fi redimensionată;

„Non minimizable window“= nu va putea fi minimizată;

„Non maximizable window“= nu va putea fi maximizată;

„Non closable window“= nu vom putea închide fereastra.

Ei bine, asta este totul. Mai rămâne să punem konsole să pornească automat:

Systemsettings⇒ Startup & Shutdown⇒ Add Program⇒ scriem konsole, Ok, Ok și gata.

1.8.6. Krunner

Apelabil prin combinația de taste Alt+ F2 sau Meniu- Run Command… ori tastând krunner în consolă, krunner este folosit de obicei pentru a porni aplicațiile mai simplu, fără a le căuta în meniu. Dar krunner știe să facă mult mai multe, în afară de funcția clasică de lansator de aplicații. Pentru toate acestea trebuie reținut faptul că limba folosită va fi cea implicită, engleza! După pornirea krunner vețí observa pe lateralele câmpului de introducere a datelor (nume aplicație de rulat, calcul matematic, comandă bash, etc.) patru butoane, câte două în fiecare parte. Primul din stânga este butonul pentru setări, cu clic pe el se deschide ferestra unde putem activa/ dezactiva pluginurile/ serviciile disponibile.

a) Putem face unele calcule matematice simple sau chiar mai complicate: tastați în fereastra krunner calculul căreia vreți să-i aflați rezultatul, de exemplu 22*17= (ori =22*7), iar sub această formulă va fi afișat rezultatul 374. E posibilă și extragerea unei rădăcini pătrate [ sqrt(25)= 5 ], și multe altele.

b) Se poate face conversie între diferite unități de măsură:

6 feet in meters

10 mile in km

5 bar

15 acres … Dacă nu indicăm o unitate de măsură krunner va face conversie în mai multe unități, iar noi vom alege varianta corectă…

c) Putem rula comenzi bash, exact ca în consolă:

mkdir test va crea directorul test în /home/user/Documents

touch ~/probă va crea fișierul probă în /home/user

rm ~/probă va șterge fișierul ~/probă

d) Kruner știe să folosească adrese și shortcuturi web:

mandrivausers.ro va deschide adresa aceasta în navigatorul implicit.

1.8.7. Dock

Putem adăuga pe desktop un dock, o bară similară cu cea din sistemele de operare MacOSX, cu rolul de lansator de aplicații. Acest dock are aceleași fucționalități ca și panoul, dar se pot adăuga iconițe ale altor aplicații și este preferat de mulți utilizatori pentru eleganța sa, nu doar pentru utilitate. Acest dock se poate pune pe desktop în diferite poziții: sus, jos, pe lateral. Câteva dockuri ce pot fi folosite: AWN (Avant Window Navigator), Cairo Dock, Kiba-Dock.
După cum vedeți după câteva minute de ¨muncă grea¨ am schimbat desktopul primit implicit cu unul pe gustul nostru, evident dumneavoastră veți face modificările după preferințele personale, diferite de ale mele! În imaginea următoare puteți obseva dock-ul AWN în partea de sus a ecranului, precum și fereastra de configurare.

Un lansator de aplicații practic, elegant și deosebit ca aspect putem obține prin instalarea pachetului ”plasma-applet-daisy” din MCC- Install sau într-un terminal cu comanda urpmi plasma-applet-daisy dată ca root. Mai rămâne să dăm clic dreapta pe desktop- add widgets- dublu clic pe Daisy, și eventual să modificăm setările implicite. În același mod este pus pe desktop și plasmoidul meteo yaWP, cel de deasupra daisy… Implicit Daisy are aspect circular, dar poate fi setat și sub formă clasică de panou. Icoanele din acest lansator (scurtăturile aplicațiilor preferate) pot fi modificate, aplicațiile pot fi schimbate cu altele (de exemplu putem înlocui browserul Opera cu Firefox sau Chrome, editorul de text kate cu kwrite). Deasemenea se pot modifica poziția, transparența și dimensiunea lansatorului de aplicații Daisy. Pentru a schima un lansator din Daisy dăm clic dreapta pe acesta- Edit launcher- în câmpurile Name, Allias și Command scrie numele noii aplicații (de exemplu firefox în loc de opera, sau audacious în loc de amarok) și cu clic pe icoana cu imaginea aplicației navigăm, căutăm și selectăm icoana potrivită aplicației noi adăugate.

În continuare vom prezenta Compiz fusion, aplicație foarte utilizată datorită efectelor sale 3D.
A fost explicat deja în acest ghid modul de activare, așa că trecem la instalarea pachetelor și la setările efectelor. Pentru a ne bucura de toate efectele este necesară instalarea următoarelor pachete: compiz-fusion, compiz-fusion-plugins-extra, compiz-fusion-plugins-extra-devel, compiz-fusion-plugins-main, compiz-fusion-plugins-main-devel, compiz-fusion-plugins-unsupported, plus dependențele sugerate de sistem. Instalarea se poate face din Mandriva Control Center- Install & Remove Software. Vom spune pe scurt câte ceva despre unele efecte Compiz. Pentru majoritatea efectelor setările privind combinațiile de taste și butoane de mouse pentru pornirea-oprirea acestora se află în tabul Binding sau Key Binding.

1.8.8 Setări efecte Compiz

:!: Nu recomandăm instalarea Compiz sau activarea KWin pe sisteme slabe din punct de vedere hardware, este posibil ca performanțele sistemului sa scadă drastic!


Înainte de a instala Compiz trebuie făcute câteva pregătiri. Acestea constau în conectarea la internet, adăugarea mediilor și instalarea driverului plăcii video, toate acestea fiind redate mai sus.

Trebuie instalate următoarele pachete: compiz-fusion, compiz-fusion-plugins-extra, compiz-fusion-plugins-extra-devel, compiz-fusion-plugins-main, compiz-fusion-plugins-main-devel, compiz-fusion-plugins-unsupported, împreună cu eventualele dependențe, și apoi este necesară setarea compiz ca manager de ferestre: systemsettings (Configure Your Desktop)- Default Application- Window Manager- înlocuim kwin cu compiz- Apply- Ok în caseta cu mesajul de confirmare a schimbării WM. Tot ce ne mai rămâne de făcut este să alegem efectele dorite din CCSM (Compiz Config Settings Manager). Pentru decorațile ferestrelor este indicat să instalăm și să folosim Emerald.
Bucurați-vă de noul dvs. desktop 3D!

1.8.8.1 Cub


Începem cu celebrul cub format din cele patru desktopuri. La schimbarea desktopului de lucru cu clic pe un desktop din pager, efectul va fi cel al unui cub întors cu altă față spre utilizator. Cubul se poate roti și ținând apăsate tastele Ctrl și Alt și apăsând butonul stâng al mouse-ului și trăgând spre stânga sau dreapta.
CompizConfig Settings Manager (CCSM) poate fi pornit din meniul de aplicații- Tools. În primul rând trebuie bifate casetele Desktop Cube și Rotate Cube, ambele aflate în categoria Desktop. Apoi cu clic pe Desktop Cube intăm în fereastra de configurare a cubului. În General putem alege o combinație de taste pentru desfășurarea cubului, la Behaviour putem alege să vedem cubul din interior prin bifarea opțiunii Inside Cube, la Appearance se poate schimba imaginea de pe fața superioară a cubului (Cube Caps) și putem pune o imagine de fundal (Skydome) și în sfârșit la Transparent Cube putem alege ca acest cub să fie transparent. Modificând valoarea de la Opacity During Rotation cubul va deveni transparent în timpul rotirii, iar dacă preferăm un cub transparent tot timpul modificăm valoarea afișată la Opacity When Not Rotating

1.8.8.2. 3D Windows


Prin bifarea 3D Windows ferestrele deschise pe desktopuri apar distanțate de cub la rotirea acestuia. Distanța se poate modifica la Misc. Options- Window Space.

1.8.8.3. Opacity, Brightness and Saturation


Aici puteți modifica aspectul ecranului. La Opacity putem face toate ferestrele transparente:
Opacity- dublu clic pe New, la Windows scriem Normal | Unknown, la valoare trecem în jur de 85-95%. Atenție: o valoare prea mică va face ferestrele invizibile!

1.8.8.4. Water Effect


Bifând acest efect, puteți avea pe desktop efectul picăturilor de ploaie pe o suprafață, sau fereastră.

1.8.8.5. Paint fire on the screen


Efectul Paint fire on the screen, odată bifat vă permite să desenați cu mouse-ul cu foc.

1.8.8.6. Shift Switcher


După marcarea acestui efect, combinația de taste setată implicit (Shift+Super+s) sau cea aleasă în loc va face schimb între aplicațiile deschise pe desktop într-un mod spectaculos.În tabul Appearance puteți alege între modul de schimbare Flip (1) și modul Cover (2).

1- Mod Flip

2- Mod Cover

1.8.8.7. Wobbly Windows

Acest efect acționează asupra efectelor deschise. La mutarea în alt loc pe desktop, fereastra se comportă ca un bloc de gelatină, tremură. Aspectul este interesant și la ferestrele maximizate, care pot fi deformate prin tragere cu mouse-ul din centru sau un colț.

1.8.8.8. Animations

Am lăsat la sfârșit efectele cele mai des folosite: animațiile ferestrelor la deschidere, minimizare și închidere. Trebuie bifată categoriile Animations și Animations Add-On, apoi în Animations alegem efectele pentru deschidere, închidere, minimizare, precum și timpul de desfășurare al acestor efecte, iar în Animations Add-On putem particulariza aceste efecte. De exemplu dacă dorim ca ferestrele să se închidă arzând, la Animations- Close Animations alegem în partea de sus a ferestrei CCSM efectul Burn, alegem durata de timp, iar apoi în Animations Add-On putem alege culoarea flăcărilor, direcția de propagare a acestora, prezența sau absența fumului, viteză constantă de ardere, etc.

Setări animații

Aspect


1.8.9 Efecte grafice Kwin


Având instalat ca Desktop Environment KDE4 (interfața grafică implicită în Mandriva), aveți avantajul de a beneficia de efectele 3D similare Compiz Fusion, KDE având inclus KWin care oferă aceste efecte 3D. De asemenea consumul de resurse este mai redus față de Compiz Fusion.


Înainte de a activa aceste efecte trebuie făcute câteva pregătiri. Acestea constă în conectarea la internet, adăugarea mediilor și instalarea driverului plăcii video, toate acestea fiind redate mai sus.
Astfel, pentru activarea efectelor 3D în KDE4 deschideți orice fereastră și dați click dreapta pe bara de sus apoi alegeți din meniu Configure Window Behaviour și bifați Enable Desktop Effects.


O altă cale de a ajunge la panoul de setări al efectelor 3D este să navigați în meniu la Tools → System Tools → Configure Your Desktop iar în fereastra ce apare dați click pe Desktop Effects.


Acum în acea fereastră selectați din coloana din stânga Desktop Effects și în tabul General dați click pe Enable Desktop Effects. Diversele efecte 3D pot fi activate și configurate accesând tabul All Effects.


La final dați click pe Apply, va apărea un mesaj de confirmare a setărilor, dacă totul funcționează corect dați click pe Accept Configuration iar mai apoi revenind la fereastra de configurare a efectelor 3D dați Ok.


Dacă însă întâmpinați probleme dați click pe Return to Previous Configuration sau dacă desktopul a ”înghețat” așteptați 12 secunde și va reveni automat la setările anterioare.

1.9 Tips & Tricks

1.9.1 Vizualizarea conținutului unui fișier ISO din terminal

Pentru a vedea pe scurt ce conține un fișier ISO puteți folosi comanda:

isoinfo -d -i nume.iso |more - comanda va da detalii despre numele volumului, copyright, partiția de boot, etc	
isoinfo -l -i nume.iso |more - conținutul fișierului ISO

1.9.2 Restaurarea bootloaderului GRUB după Windows re/install

În momentul în care instalăm sau reinstalăm Windows după instalarea Mandriva Linux se șterge bootloaderul din Master Boot Record (MBR). Pentru a-l restaura puteți folosi următoarea modalitate:

Introduceți DVD-ul Mandriva Linux 2011 în unitate și reporniți calculatorul. La bootare (vezi pagina 6) alegeți Launch system, apoi deschideți un terminal(konsolă) cu drepturi de root. Acum trebuie să aflați care partiție este cea root, utilizând comanda:

# fdisk -l /dev/sda


Presupunem că aceasta este prima partiție logică din partiția extinsă, adică sda5, sau mai exact /dev/sda5. Montăm această partiție, pentru a o putea accesa, cu comanda:

# mkdir /mnt/sda5 && mount /dev/sda5 /mnt/sda5


Schimbăm rădăcina sistemului de fișiere pentru procesul curent, cu comanda:

# chroot /mnt/sda5


Reinstalăm bootloaderul GRUB folosind comanda:

# /sbin/grub-install /dev/sda


Acum dați Restart și totul ar trebui să fie în regulă, dacă nimic nu s-a greșit!

1.9.3 Reboot rapid


O metodă mai rapidă și mai sigură de a face reboot când calculatorul se blochează este următoarea:
Apăsați simultan tastele Alt+SysRq+B, tasta SysRq fiind tasta Print Screen.

Toate procesele se vor închide și sistemul va reboota în 2-3 secunde.

1.9.4 Eliberare de memorie RAM


După o utilizare îndelungată, pentru a mai elibera din memoria RAM, se poate folosi comanda sync, care practic pune pe Hard Disk datele care nu sunt considerate actuale.

1.9.5 Căutare rapidă din consolă


Pentru aceasta avem o comandă folositoare: locate. Pentru a o folosi deschideți o consolă, și ca root dați comanda:

#updatedb


Această comandă va actualiza indexul fișierelor existente în sistem. Apoi, după ce updatedb a terminat de actualizat indexul, folosiți comanda locate (ca utilizator normal):

							     
$locate inkscape

unde inkscape este numele fișierului/aplicației ce doriți să o găsiți.

1.9.6 Swappiness


În kernelul Linux există un parametru numit swappiness care permite utilizatorilor să ajusteze swap-ul sistemului. Acest parametru poate lua valori între 0 și 100. Pe scurt, valorile mari conduc la mai multă swapp-are din RAM pe partiția swap, iar valorile mici vor face ca aplicațiile să fie păstrate în memoria RAM chiar dacă acestea nu sunt utilizate.
Valoarea pentru acest parametru va trebui aleasă cu mare grijă deoarece dacă va fi prea mare sau prea mică va dăuna performanțelor sistemului.
Implicit, valoarea setată este 60. Pentru computerele ce au 2GB RAM sau mai mult, modificarea acestei valori în orice fel nu este necesară! Pentru 1-1,5GB RAM recomandăm o valoare între 20-25 iar pentru 512MB RAM o valoare între 30-35 este potrivită.
Setarea poate fi făcută în mai multe moduri. Puteți modifca valoarea temporar (până la următoarea repornire a computerului) prin comanda:

#echo 35 > /proc/sys/vm/swappiness

- unde 35 este valoarea dorită.
Dacă doriți ca modificarea să fie permanentă va trebui să adăugați următoarea linie în fișisierul /etc/sysctl.conf.

vm.swappiness=35

1.9.7 Probleme de sunet


Dacă întâmpinați probleme cu sunetul, acesta având un nivel foarte scăzut, sau este inexistent, verificați întâi setările KMix. Aceasta se poate realiza dând click pe iconița sub formă de difuzor din system tray. Verificați să nu fie setat pe mut vreunul din canale și sliderele să nu fie puse la minim.

1.9.8 Captură video a ecranului


Puteți să înregistrați desktop-ul dvs. folosind ffmpeg. Aceasta se face din consolă folosind o comandă precum cea de mai jos:

$ ffmpeg -f x11grab -s 1280x800 -r 24 -b 6500 -bt 712k -sameq -i :0.0 ~/out.avi

Parametrii sunt după cum urmează:


-f x11grab - înseamnă că va înregistra desktopul;
-s 1280×1024 - specifică rezoluția dorită. Mai precis dreptunghiul virtual de pe desktop ce va fi înregistrat. Pentru a înregistra întregul desktop, aici va trebui să setați rezoluția folosită. Se pot pune și rezoluții mai mici, dreptunghiul virtual se va afla în colțul de stânga sus a ecranului și va avea dimensiunea specificată;
-b 6500 - bitrate în kilobytes;
-bt 712k - toleranță la bitrate;
-sameq - să înregistreze în aceeași calitate ca și sursa (în cazul nostru desktopul). Fără această opțiune se va face compresie (citiți documentația ffmpeg pentru setări compresie/calitate);
-i 0:0 - sursa, adică desktopul, adițional se poate specifica și o deplasare a dreptunghiului virtual față de colțul stânga sus, astfel -i 0:0+50,60 însemnând deplasare cu 50 pixeli pe orizontală și 60 pe verticală;
~/out.avi - este calea unde se va salva fișierul și numele acestuia.

1.9.9 Actualizarea sistemului dintr-o singură comandă


Puteți să vă actualizați sistemul și mai ușor decât în metodele descrise anterior. Totuși, metoda ce va fi prezentată mai jos prezintă un risc de securitate pentru sistemele expuse, servere, ș.a.m.d. deoarece parola de root va fi salvată în format text în folderul utilizatorului în interiorul fișierului bash.rc.
Înainte de toate va trebui să instalați pachetul expect (urpmi expect).
În continuare, pentru a defini o comandă mdvup pentru userul actual modificați fișierul .bashrc din folderul home al userului adăugând următoarele în sectiunea “# User specific aliases and functions“:

mdvup () 
{
urpmi.update -a
/usr/bin/expect -c 'spawn su -l -c "urpmi --auto-select";expect "?*assword*";send -- "Parola_ROOT";send -- "\r";interact'
}


Evident, în exemplul de mai sus trebuie înlocuit Parola_ROOT cu parola efectivă root de pe sistemul respectiv.
Testați prin a deschide o nouă consolă cu userul pentru care ați făcut modificarea și rulați pur și simplu comanda mdvup.

1.10 Configurarea conexiunii la Internet prin PPPoE din consolă


În timpul instalării am spus că vom arăta o modalitate de a configura conexiunea PPPoE după instalare. Vom face această configurare în cele ce urmează și vom folosi consola pentru simplitate. În primul rând deschideți o consolă și logați-vă ca root cu comanda su. Apoi urmați pașii de mai jos:

#urpmi rp-pppoe
#pppoe-setup
  • „Enter your PPPoE user name:” iar aici introduceți numele de utilizator (user name) primit de la providerul de internet.
  • „Enter the Ethernet interface conected to the DSL modem (default ethx):” aici de regulă se dă Enter (chiar dacă în sistem sunt mai multe plăci de rețea, cea conectată la modem va fi detectată în mod automat și apare în paranteză ca default)
  • „Do you want the link to come up on demand, or stay up continuously?…Enter the demand value (default no):” aici puteți preciza dacă doriți conexiunea să fie accesibilă tot timpul sau să trebuiască să o porniți manual. Este de preferat opțiunea default.
  • „Enter the DNS information here:” se introduce DNS primar și secundar, care dacă nu îi cunoașteți va trebui să îi cereți de la providerul de internet. Pentru providerul RDS nu este necesar nimic aici.
  • „Please enter your PPPoE password:” se introduce parola primită de la provider.
  • „Choose a type of firewall (0-2):” se alege 0 (fără firewall – nu e recomandat), 1 (recomandat pentru începători), 2 (doar pentru utilizatori avansați)
  • „Accept these settings and adjust configuration files (y/n)?” dacă nu ați greșit nici o setare alegeți y (yes).


Configurarea conexiunii a luat sfârșit. Pentru a porni conexiunea se dă ca root comanda pppoe-start. Oprirea se face cu comanda pppoe-stop. Pentru ca la pornirea sistemului conexiunea să se facă automat urmați pașii de mai jos:

  1. deschideți o consolă și logați-vă ca root cu comanda su
  2. dați comanda: kwrite /etc/rc.d/rc.local
  3. în acest fișier treceți comanda pppoe-start după linia care începe cu touch, salvați și închideți fișierul. La repornire internetul ar trebui să funcționeze.

1.11 Instalarea de fonturi True Type similare cu cele din Windows


Acestea se găsesc la adresa:
http://avi.alkalay.net/software/webcore-fonts/


Pentru aceasta trebuie să dați următoarele 3 comenzi într-o consolă, fiind logați ca root (comanda su pentru root):

#urpmi http://avi.alkalay.net/software/webcore-fonts/webcore-fonts-3.0-1.noarch.rpm
#urpmi http://avi.alkalay.net/software/webcore-fonts/webcore-fonts-vista-3.0-1.noarch.rpm


Aceste pachete includ următoarele fonturi: Andale Mono, Arial, Arial Black, Comic, Courier New, Georgia, Impact, Lucida Sans, Lucida Console, Microsoft Sans Serif, Symbol, Tahoma, Times New Roman, Trebuchet, Verdana, Webdings, Wingdings, Wingding 2, Wingding 3 - webcore-fonts Calibri, Cambria, Candara, Consolas, Constantia, Corbel – webcore-fonts-vista

1.12 Instalarea de extensii pentru OpenOffice.org


Extensiile adaugă multe funcții noi pentru pachetul OpenOffice. Pagina oficială cu extensii este următoarea:
http://extensions.services.openoffice.org/
De reținut că nu toate extensiile sunt gratuite, unele fiind comerciale. Însă acest lucru este specificat la fiecare extensie la licență (License). Un alt site ce prezintă 12 extensii utile este următorul:
http://maketecheasier.com/12-must-have-openoffice-extensions/2008/02/11
unde putem găsi clipart-uri, template-uri și așa mai departe.

1.13 Detecție hardware


După ce cumpărați un calculator nou, este bine să verificați componentele hardware, să vedeți ce anume recunoaște kernelul și ce nu. Pentru aceasta aveți câteva comezi foarte utile, cum ar fi cele de mai jos. Ele se rulează din consolă, ca root (comanda su):

  • lspci – comandă ce listează toate componentele pe slot PCI a calculatorului. Chiar și unele componente onboard sunt văzute de această comandă.
  • lsusb – la fel ca cea precedentă, doar că listează componentele USB. Dar și unele componente onboard pot fi văzute de această comandă, cum ar fi exemplu modulele de sunet.
  • cat /proc/cpuinfo – listează date despre procesor, tipul acestuia, frecvența la care funcționează, etc.
  • dmesg | grep -B1 -A2 ' Type:[ ]\+Direct-Access' – detectează discuri ATA / SCSI / USB
  • dmesg | egrep '(^hd[a-2]:|SCSI device sd[a-2]:)' - alternativă la comanda de mai sus
  • cdrecord -scanbus – detectează unitățile optice capabile de scriere, cum ar fi CD-RW, DVD±RW, DVD-RAM, etc.
  • free -m – capacitatea și disponibilitatea memoriei RAM.
  • monitor-probe -v ati/nvidia – date despre monitorul folosit și placa video. Aici trebuie să substituiți ati/nvidia cu tipul plăcii dvs, ati sau nvidia.
  • dmidecode - date despre toate componentele hardware instalate . Se ruleaza ca root

Prezentare - Partea I - Partea a II-a - Partea a III-a - Partea a IV-a - Partea a V-a

1) aplicațiile sunt disponibile pe MRB ptr Mandriva 2010.2 și Mandriva 2011.0
mandriva/ghid-2011-p1.txt · Ultima modificare: 2011/12/28 11:48 (editare externă)