Unelte utilizator

Unelte site


linux:istorie:istoria_linuxului

În lucru …

Istoria Linuxului

Autor: Ragib Hasan

Versiunea originală: http://netfiles.uiuc.edu/rhasan/linux

Tradus în limba română de Cosmin „Checkerap“ Ştefănigă

Pentru greşeli şi sugestii: cosmin.stefaniga@gmail.com

La început

Era 1991, şi agoniile războiului rece se apropiau de sfîrşit. Era un aer de pace şi linişte. În domeniul calculatoarelor, se prevedea un viitor măreţ, componente din ce în ce mai puternice împingeau limitele calculatoarelor dincole de orice aşteptări.

Dar totuşi, ceva lipsea.

Lipsea Sistemul de Operare, unde apăruse un gol. DOSul avea supremaţia în vastul său imperiu de calculatoare personale. Cumpărat de Bill Gates de la un hacker din Seattle pentru 50.000$, sistemul de operare se furişase în toate colţurile lumii datorită unei campanii isteţe de marketing. Utilizatorii de PC-uri n-au avut de ales. Calculatoarele Apple Mac erau mai bune, dar avînd preţuri astronomice pe care nimeni nu şi la permitea, au rămas undeva departe de milioanele doritoare de un calculator.

Cealaltă tabără dedicată calculatoarelor era lumea Unix. Dar Unixul era cu mult mai scump. În lăcomia lor, comercianţii de Unix au stabilit un preţ foarte mare, pentru a se asigura că utilizatorii de PCuri vor sta departe de el. Codul sursă de Unix, odată predat în universităţi datorită amabilităţii Bell Labs, era acum păzit cu atenţie şi nu era făcut public. Pentru a face ca frustrarea utilizatorilor de PCuri să crească, marii jucători de pe piaţa de software nu au reuşit să furnizeze o soluţie eficientă acestei probleme.

O soluţie părea să fi apărut sub forma lui MINIX. A fost scris pornind de la zero de Andrew S. Tanenbaum, un profesor danez născut în Statele Unite, care dorea să le arate studenţilor săi mecanismele interioare ale unui sistem de operare adevărat. Rula pe microprocesoarele Intel 8086 care inundaseră piaţa.

Ca sistem de operare, MINIX nu era unul superb. Avea avantajul codului sursă făcut public. Oricine făcea rost de cartea „Sistem de Operare” a lui Tanenbaum intra în posesia a 12.000 de linii de cod, scrise în C şi limbaj de asamblare. Pentru prima dată, un aspirant la titlul de programator sau de hacker putea să citească codul sursă al unui sistem de operare, lucru pe care comercianţii de software nu-l doreau. Un autor superb, Tanenbaum captivase minţile cu discuţia elaborată despre arta de a crea un sistem de operare funcţional. Studenţii de Informatică din toată lumea au luat cu asalt cartea, citind liniile de cod care făceau să funcţioneze sistemul de operare ce rula pe calculatoarele lor. Unul din aceşti studenţi era Linus Torvalds.

Nou copil la orizont

În 1991, Linus Torvalds era student în anul doi la Informatică la Universitatea din Helsinki şi hacker autodidact. Tînărului de 21 de ani îi plăcea să se joace cu puterea calculatoarelor şi cu limitele către care putea fi împins sistemul. Dar lipsea un sistem de operare care să satisfacă dorinţele profesioniştilor. MINIX era bun, dar era doar un sistem de operare pentru studenţi, o unealtă de învăţare şi nu una industrială. La acea vreme, programatorii din toată lumea erau inspiraţi de proiectul GNU al lui Richard Stallman, o mişcare sofware pentru a furniza software gratuit şi de calitate. Idolatrizat în tărîmul calculatoarelor, Stallman şi-a început uimitoarea carieră în faimoasele Laboratoare de Intelingenţă Artificială de la MIT, şi în timpul celei de-a doua jumătăţi a anilor '70 a creat editorul Emacs. La începutul anilor '80 companiile comerciale de software au atras multe din minţile strălucite de la laboratoarele de IA şi au negociat înţelegeri de confidenţialitate pentru a le fi protejate secretele. Dar Stallman avea altă viziune. Ideea lui era că spre deosebire de alte produse, software-ul trebuie să fie liber de orice restricţii privind copierea, distribuirea şi modificarea lui pentru a se putea obţine programe mai bune. Cu celebrul manifest din 1983 care a declarat începutul proiectului GNU, a pornit o mişcare pentru crearea şi distribuirea programelor care se potriveau filozofiei lui (numele GNU e un acronim pentru„GNU is Not Unix”). Dar pentru a-şi îndeplini visul de a crea un sistem de operare gratuit trebuia ca mai întîi să creeze uneltele. Aşa că, începînd cu 1984, Stallman a început să scrie Compilatorul C GNU (GCC), o uimitoare realizare pentru un singur programator. Datorită cunoştinţelor sale legendare a reuşit să surclaseze grupuri întregi de programatori care lucrau pentru companii comerciale, creînd GCC, considerat unul dintre cele mai eficiente şi robuste compilatoare create vreodată.

Pînă în 1991, proiectul GNU a creat multe unelte. Mult aşteptatul compilator C GNU era deja disponibil, dar încă nu exista un sistem de operare. Chiar şi MINIX a trebuit să fie licenţiat. Lucrările erau în toi la kernelul GNU HURD, dar acesta urma să apară abia peste cîţiva ani. Asta însemna prea mult pentru Linus.

Pe 25 August 1991, istoricul mesaj a fost trimis de către Linus către grupurile de discuţii MINIX.

De la: Linus Benedict Torvalds
Newsgroup: comp.os.minix
Subiect: Ce aţi dori să vedeţi cel mai mult în minix?
Sumar: mic sondaj pentru noul meu sistem de operare
ID-Mesaj: <>
Dată: 25 Aug 91 20:57:08 GMT
Organizaţie: Universitatea din Helsinki**


Salutări tuturor celor care folosesc minix. Construiesc un sistem de operare (gratuit) (doar un hobby, nu o să fie la fel de mare şi profesionist ca GNU) pentru clone AT 386 (486).
Lucrez la el din aprilie şi e aproape gata.
Aş vrea să primesc feed-back cu lucrurile care plac/nu plac în minix, deoarece sistemul meu de operare se aseamănă într-o oarecare măsură cu minix (aceeaşi structură a sistemului de fişiere (datorită unor raţiuni practice) printre altele).
Am portat bash (1.08) şi gcc (1.40), şi lucrurile par să meargă.
Asta înseamnă că o să obţin ceva practic în cîteva luni şi vroiam să ştiu ce altceva ar mai dori lumea să conţină. Orice sugestie e binevenită, dar nu promit să o şi implementez.

              Linus

P.S. Da – nu conţine cod minix şi are multi-threaded fs. Nu e portabil (foloseşte task-switching 386 etc) şi probabil nu va suporta nimic altceva decît hardiskuri AT, deoarece doar asta am.

După cum se înţelege din mesaj, Linus însuşi nu credea că sistemul lui va fi destul de mare pentru a schimba lumea informaticii pentru totdeauna. Linux v 0.01 a fost lansat la mijlocul lunii septembrie 1991 şi a fost pus pe net. Entuziaşti s-au adunat în jurul acestui tînăr şi codurile au fost downloadate, testate, modificate şi s-au întors la Linus. 0.02 a apărut pe 5 Octombrie, împreună cu această faimoasă declaraţie a lui Linus.

De la: Linus Benedict Torvalds
Newsgroups: comp.os.minix
Subiect: Surse kernel asemanator minixului gratuite pentru 386-AT
ID-Mesaj: <>
Dată: 5 Oct 91 05:41:06 GMT
Organizaţie: Universitatea din Helsinki

Deplîngeţi zilele frumoase ale lui minix-1.1, cînd bărbaţii erau bărbaţi şi îşi scriau singuri driverele? 
Eşti lipsit de un proiect frumos şi mori de nerabdarea de a-ţi înfinge dinţii într-un sistem de operare pe care să-l modifici după dorinţele tale?
Găseşti că e frustrant cînd totul merge pe minix? 
Nu mai există oameni care să stea toată noaptea ca să facă un program să ruleze?
Atunci acest mesaj e pentru tine. Cum am menţionat acum o lună (?), lucrez la versiune gratuită a unei clone-minix pentru computerele AT-386.
A ajuns în sfîrşit în stadiul în care poate fi utilizabil (deşi poate că nu e ce vă doriţi) şi sunt de acord să fac sursele publice pentru o mai largă distribuţie.
E doar versiunea 0.02 (+1 (foarte mic) patch), dar am rulat cu succes bash/gcc/gnu-make/gnu-sed-compress etc sub el.

Sursele pentru acest mic proiect al meu pot fi găsite la nic.funet.fi (128.214.6.100) în directorul /pub/OS/Linux.
Directorul mai conţine şi cîteva fişiere READ ME şi cîteva binare care să meargă sub Linux (bash, update şi gcc, ce puteţi cere mai mult...).
Găsiţi toate sursele kernelului, n-a fost folosit nici un cod minix. Sursele librăriilor sunt doar parţial gratuite, deci nu pot fi momentan
distribuite.
Sistemul e capabil să compileze „as-is” şi este cunoscut faptul că funcţionează. Heh. Sursele pentru bash şi gcc pot fi găsite în acelaşi loc în /pub/gnu.

Linux versiunea 0.03 a apărut în cîteva săptămîni. În decembrie a apărut versiunea 0.10. Linux era doar într-o formă scheletică. Aveau suport doar pentru hard-diskuri AT, nu avea login (boota direct în bash). Versiunea 0.11 era mult mai bună, oferind suport pentru tastaturi multilingvistice, drivere pentru floppy, suport pentru VGA, EGA, Hercule etc. Numerele versiunilor au trecut de la 0.12 direct la 0.95 şi 0.96 şi tot aşa. Curînd codul a fost accesibil lumii întregi via siteuri ftp din Finlanda şi din alte părţi.

Confruntare & Dezvoltare

Curînd Linus s-a confruntat cu nimeni altul decît Andrew Tanenbaum, marele profesor ce scrisese MINIX. Într-un mesaj către Linus, Tanenbaum comentează:

„Încă susţin că a crea un kernel monolitic în 1991 este o eroare fundamentală. Fii mulţumit că nu eşti studentul meu. Nu ai primi o notă mare pentru un astfel de design”.

Linus a admis mai tîrziu că a fost cel mai greu moment al dezvoltării Linuxului. Tanenbaum era profesorul celebru şi ce spunea el cu siguranţă conta. Dar a greşit în privinţa Linuxului, căci Linus era un tip încăpăţînat ce nu accepta înfrîngerea.

Tanenbaum a mai spus şi că: „Linux este depăşit!”.

Acesta a însemnat punctul de cotitură pentru noua generaţie de Linux. Susţinut de comunitatea Linux, Linus i-a răspuns lui Tanenbaum:

„Treaba ta este să fii profesor şi cercetător. E o scuză a naibii de bună pentru creierele distruse de MINIX”.

Şi lucrul a continuat. Curînd mai mult de 100 de persoane s-au alăturat taberei Linux. Apoi mii. Apoi sute de mii. Nu mai era doar jucăria unui hacker. Avînd o grămadă de programe din proiectul GNU, Linux era pregătit de lansare. A fost licenţiat sub GNU General Public License, asigurîndu-se astfel faptul că codul sursă va fi liber pentru toţi să-l copieze, studieze şi să-l schimbe.

Studenţii şi programatorii au pus mîna pe el.

Curînd, comercianţii au apărut. Linux a fost şi este gratuit. Ce au făcut comercianţi a fost să compileze diferite programe şi să le adune într-un format distribuibil, asemănător celorlalte sisteme de operare cu care oamenii erau familiarizaţi. Red Hat, Caldaera, Debian şi alte cîteva companii au primit răspunsuri favorabile din partea multor utilizatori din toată lumea. Cu noua interfaţă grafică (ca X-windows, KDE, GNOME) distribuţiile Linux au devenit foarte populare.

În acelaşi timp se întîmplau lucruri uimitoare cu Linux. Pe lîngă PC, Linux a fost portat pe diferite platforme. Linux a fost modificat să ruleze pe computere Palm Pilot de la 3Com. Tehnologia cluster a făcut posibilă combinarea unui număr mare de maşini Linux într-o singură entitate. În aprilie 1996, cercetătorii de la Laboratorul Naţional Los Alamo au folosit Linux să ruleze 68 de PCuri ca o singură maşină de procesare paralelă pentru a simula unde de şoc atomice. Dar spre deosebire de alte calculatoare care costau o avere, a fost ieftin. Supercomputerul a costat doar 152.000 de dolari, inclusiv munca (de conectare a celor 68 de calculatoare) – doar o zecime din preţul unui supercomputer comercial.

A atins o viteză de 19 miliarde de calcule pe secundă, devenind al 315-lea cel mai puternic calculator din lume. Şi era unul robust. 3 luni mai tîrziu încă nu fusese nevoie de a fi restartat.

Cel mai bun lucru la Linux în ziua de azi este numărul mare de susţinători fanatici. Cum apare o nouă componentă hardware, kernelul Linux este modificat pentru a profita de ea. De exemplu, la cîteva săptămîni de la apariţia Micropocesorului Intel Xeon®, kernelul Linux a fost modificat şi era pregătit să-l folosească. A fost adaptat să ruleze cu procesoare Alpha, Mac, PowerPC şi chiar şi palmtopuri, realizare cu greu egalată de orice alt sistem de operare. Şi îşi continuă călătoria în noul milenium cu acelaşi entuziasm cu care a început într-o zi frumoasă în 1991.

Cît despre Linus, el rămîne un om simplu. Spre deosebire de Bill Gates, nu e un miliardar. După ce şi-a terminat studiile, s-a mutat în Statele Unite şi s-a angajat la Transmeta Corporation. După un proiect top-secret de cercetare şi dezvoltare, Transmeta a lansat procesorul Cruose®. Linus a fost un membru activ al echipei de cercetare. Căsătorit recent cu Tove, este tatăl unei fetiţe, Patricia Miranda Torvalds. Dar rămîne cel mai iubit şi cel mai faimos programator din toate timpurile.

După un deceniu: Linux astăzi

Dovedind că toate avertizările şi profeţiile scepticilor au fost greşite, Linux a împlinit un deceniu de dezvoltare. Astăzi, Linux este unul dintre sistemele de operare cu cea mai mare creştere din istorie. De la cîţiva fanatici devotaţi în 1991-92 la milioane de utilizatori în prezent, e o călătorie cu adevărat remarcabilă. Marile companii au „descoperit” Linux şi au cheltuit milioane de dolari pentru a-l dezvolta, distrugînd mitul care susţinea că mişcarea open-source este anti-afaceri. Corporaţia IBM, considerată odată inamicul comunităţii de hackeri open-source, a făcut un pas înainte prin finanţarea masivă a proiectelor bazate pe Linux. Dar ce e cu adevărat uimitor e număr foarte mare şi în continuă creştere al dezvoltatorilor care lucrează cu fervoare la îmbunătăţirea Linuxului. Efortul de dezvoltare nu e, aşa cum susţin avocaţii codului închis, în totalitate cuprins de haos. Un model de dezvoltare bine structurat şi supervizat de cîţiva „mainterners”.este adoptat. Pe lîngă aceasta, există mii de dezvoltatori care lucrează pentru a porta diferite aplicaţii pe Linux.

Întreprinderile comerciale nu mai au neîncredere în Linux. Cu o mulţime de comercianţi care oferă suport pentru produsele bazate pe Linux, a dispărut riscul folosirii Linuxului la birou. Cît priveşte fiabilitatea, Linux a dovedit-o în timpul atacurilor virusului CIH în 1999 şi a virusului dragostei un an mai tîrziu, în timpul cărora calculatoarele bazate pe Linux s-au dovedit a fi imune în faţa pagubelor produse de aceşti viruşi, simpli de altfel. Start-up-uri, de genul Red Hat, primesc răspunsuri favorabile atunci apar. Şi chiar şi după explozia dot-com-urilor, aceste companii continuă să prospere. Cu această încredere mărită, multe companii mari şi mici au adoptat servere şi staţii de lucru bazate pe Linux.

Apariţia Desktopului Linux

Care este cea mai mare nemulţumire privind Linuxul. Poate că în trecut era interfaţa bazată pe text, care speria mulţi utilizatori. „Modul text oferă control total”, ar fi explicaţia dată de numeroşi hackeri şi utilizatori avansaţi. Dar pentru milioanele de utilizatori obişnuiţi, înseamnă un mare efort în direcţia învăţării sistemului. Sistemul deja existent X-Windows şi window managerele nu se ridicau la nivelul aşteptărilor utilizatorilor obişnuiţi. Acesta era unul dintre argumentele principale aduse de cei care urmau tabăra Windows. Dar lucrurile au început să se schimbe în ultimii ani. Apariţia desktopurilor KDE şi GNOME, cu look-ul lor profesionist, a completat tabloul. Ultimele versiuni ale acestor desktop-uri au schimbat în bine percepţia generală în privinţa uşurinţei cu care este folosit Linux. Deşi utilizatorii înrăiţi se plîng că s-a pierdut mult din puritatea culturii de hacker, această schimbare în mentalitatea oamenilor a făcut să crească popularitatea Linux-ului.

Linux în Lumea Dezvoltării

Poate cea mai mare schimbare este răspîndirea Linux-ului printre dezvoltatori. În zilele dinaintea Linuxului, ţările în curs de dezvoltare erau cu mult în spate în domeniul calculatoarelor. Costul componentelor a scăzut, dar preţul software-ului era o povară mare pentru entuziaştii săraci din ţările Lumii A Treia. Disperaţi, au recurs la piratarea tuturor tipurilor de programe. Piratarea a produs pagube de miliarde de dolari. Dar totuşi, preţul produselor comerciale era cu mult peste puterile celor din ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, un sistem de operare costa cel puţin 100 de dolari. Dar în ţări unde venitul pe cap de locuitor este 200-300 de dooari asta însemna foarte mult.

Apariţia Linuxului şi a celorlalte produse open-source a schimbat totul. Fiindcă Linuxul poate rula chiar şi pe calculatoare cu foarte puţine resurse, a devenit o alternativă potrivită pentru utilizatorii cu bani puţini. Anticele calculatoare 486/Pentium1 care au devenit istorie în lumea dezvoltatorilor, sunt încă folosite în ţările în curs de dezvoltare. Linuxul a făcut posibilă dezlănţuirea întregului potenţial al acestor calculatoare. S-a răspîndit de asemenea şi folosirea software-ului open-source. Şi ca dovadă a caracterului global al Linuxului, distribuţii localizate au apărut în cele mai obscure părţi al lumii. Documentaţia Linux include acum documente scrise în aproape toate limbile majore, cît şi în limbi minore precum vietnameza.

De la Desktop la Super-Calculatoare

Cînd Liux a fost proiectat prima oară de Linus Torvald, era doar hobby-ul unui hacker. Dar Linuxul a parcurs mult drum de la prima maşină Intel 386 ce a rulat primul kernel. Cea mai notabilă întrebuinţare a Linuxului în prezent este în domeniul supercalculatoarelor şi a calculelor paralele. Să vedem cîteva exemple.

TeraGrid

În August 2001, BBC a anunţat că Guvernul Statelor Unite intenţionează să construiască ceea ce urma să fie un megacomputer, capabil să efectueze peste 13 trilioane de calcule pe secundă (13,6 TeraFLOPS). Proiectul numit TeraGrid consta dintr-o reţea alcătuită din 4 centre americane de supercalculatoare. Cele patru laboratoare care colaborează să construiască TeraGrid sunt National Center for Supercomputing Applications de la Universitatea din Illinois (NCSA), San Diego Supercomputer Center (SDSC) de la Universitatea din California, Argonne National Laboratory din Chicago, California Institute of Technology din Pasadena. La fiecare din acest centru, va fi un supercomputer. În total, vor fi mai mult de 3.000 de procesoare care vor rula în pararel pentru a crea Teragrid. Tehnologia din spatele TeraGrid este tehnologia cluster: tehnologia care uneşte mai multe procesoare pentru a crea un supercalculator.

TeraGrid va combina destulă putere de calcul pentru a facilita calcule matematice complexe şi simulări, de la cercetări astrologice la cercetări privind cancerul şi la previziuni meteo. Echipat cu 600 de Terabytes spaţiu de stocare, TeraGrid va fi atît de puternic, încît un om ar avea nevoie de 10 milioane de ani pentru a face ce face TeraGrid într-o secundă. Ce este uimitor este că acest supercomputer va rula Linux. Fiecare din cele patru centre va rula un cluster Linux, conectate printr-o reţea dedicată de fibră optică ce permite un trafic de 40GB/secundă.

Evolocity de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore

În Iulie 2002, a fost anunţat faptul că Linux NetworkX, o companie din California, a început construcţia lui Evolocity, un supercalculator cluster bazat pe Linux. Clusterul va fi alcătuit din 962 de noduri alcătuite din 1920 de procesoare Intel Xeon 2,4 Ghz, cu 4 GB de memorie DDR SDRAM şi 120 GB de spaţiu pe hard-disk la fiecare nod, acest supercalculator cluster va efectua 9,2 TeraFLOPS, ajungînd în topul celor mai rapide cinci supercalculatoare din lume. Cu procesoare produse în serie, aceste supercalculator va aduce un aer de schimbare la Laboratorul Naţional LL, unde odată dominau masivele supercalculatoare Cray.

Folosind Linux ca sistem de bază, constructorii TeraGrid au economisit milioane de dolari, folosind tehnologia cluster dezvoltată de entuziaştii mişcării open-source.

Călătoria continuă

Călătoria Linuxului de la proiectul unui hacker pînă la globalizare a fost mai mult o experienţă de evoluţie. Proiectul GNU, pornit în 1980 de Richard Stallman, a pus fundaţia pentru dezvoltarea de software open-source. Sistemul de operare al profesorului Andrew Tanenbaum, MINIX, a adus studiul unui sistem de operare de la bază teoretică la una practică. Şi, în sfîrşit, entuziasmul fără de limite către perfecţiune al lui Linus Torvalds a dat naştere Linuxului. În ultimii ani, sute de mii de oameni au format o comunitate globală care l-au îngrijit şi i-au făcut un loc glorios în analele revoluţiei calculatoarelor. Astăzi Linux nu este doar un proiect de hacking al vreunui student, este un fenomen mondial aducînd laolaltă companii ca IBM şi milioane de oameni din toată lumea în spiritul mişcării software-ului open-source. În istoria calculatoarelor, va rămîne ca una dintre cele mai uimitoare realizări ale omului.

TUX pinguinul: Logo-ul Linux

Logo-ul Linux este un pinguin. Spre deosebire de celelalte sisteme de operare comerciale, Linux nu are un simbol formidabil care să arate serios. Mai degrabă Tux, cum este numit simpaticul pinguin, simbolizează atitudinea lipsită de griji a întregii mişcări. Acest simpatic logo are o istorie foarte interesantă. La început nici un logo nu fusese selectat de Linus pentru Linux. Odată, Linus a mers în vacanţă în emisfera sudică. Acolo a întîlnit un pinguin, asemănător cu logo-ul curent. Încercînd să-l mîngîie, a fost ciupit de mînă de pinguin. Acest incident amuzant a dus la selectarea pinguinului drept logo pentru Linux ceva mai tîrziu.

Cîteva curiozităţi privind Linux

Iată cîteva cuvinte faimoase ce aparţin lui Linus Torvalds:

(Linus Torvalds, în kernel/sched.c) „De unde să ştiu dacă merge? Pentru asta sunt testerii beta. Eu doar am scris codul.”.

(Atribuit lui Linus, undeva într-un post) „Sunt un complet idiot. Asta a durat cel puţin 5 minute ca să aflu…”.

(Răspunsul lui Linus la raportarea unui bug) „Dacă vrei să faci înconjurul lumii şi să fii invitat să vorbeşti în o grămadă de locuri, doar scrie un sistem de operare Unix.”.

(De Linus Torvalds) „Înafară de faptul că are un nume cool, poate să-mi explice cineva de ce ar trebui să folosesc Linux în locul BSD? Nu, asta e. Numele, asta e. Am muncit din greu la crearea unui nume care să fie plăcut de majoritatea utilizatorilor şi cu siguranţă a meritat: mii de oameni folosesc Linux doar ca să poată spune « OS/2? Ha! Eu am Linux. Ce nume mişto ». 386BSD a făcut greşeala de apune o grămadă de numere şi prescurtări ciudate în numele lor şi sperie multă lume pentru că sună prea tehnic.”

(Linux Torvalds răspunzînd unei întrebări despre Linux) „În ziua cînd Linux va fi servit mai bine de altcineva, voi „abdica”. Nu cred că e ceva care ar trebui să îngrijoreze oamenii. Nu văd să se întîmple aşa ceva în viitorul apropiat. Îmi place să lucrez la Linux, chiar dacă înseamnă ceva muncă şi nu am primit plîngeri (cîteva reamintiri timide despre un patch pe care l-am uitat sau ignorat, dar nimic negativ pînă acum). Cele mai de sus nu înseamnă, că în ziua cînd cineva se va plînge, voi înceta lucrul. Sunt destul de călit (Lasu, care citeşte peste umărul meu spune că „încăpăţînat” ar fi mai degrabă cuvîntul potrivit) pentru a suporta criticile. Dacă nu aş fi fost, m-aş fi oprit în ziua cînd am fost ridiculizat pe comp.os.minix. Vreau să spun, că deşi Linux este copilul meu, nu vreau să stau în calea celor care doresc să facă ceva mai bun din el (*). Hei, poate ar trebui să cer o robă de sfînt de la Papă. Îi ştie cineva adresa de e-mail? Sunt aşa de treabă încît îţi vine să vomiţi.”.

(Luat din răspunsul lui Linus dat cuiva îngrijorat de de viitorul Linuxului) „Cînd spui 'Am creat un program care a omorît Windows-ul', oamenii se holbează şi spui 'Hei, eu le-am primit odată cu sistemul, *pe gratis*'.”

Mulţumiri

Istoria este întotdeauna plictisitoare, dar istoria Informaticii şi cea a Linuxului este foarte interesantă. Mare parte din acest articol a fost luată de pe Internet. Am fost inspirat de întrebările viitorilor utilizatori Linux de la întrunirile şi din posturile Grupului Utilizatorilor Linux din Bangladesh. Le mulţumesc tuturor.

Toate materialele luate din diferite surse aparţin autorilor lor. Mărcile înregistrate aparţin corporaţiilor şi companiilor respective. Microsoft şi Windows sunt mărci înregistrate Microsoft link building Corporation.

Acest articol este protejat prin copyright de Ragib Hasan (1999+) şi toate drepturile sunt rezervate. Nu vă faceţi griji. Orice parte a articolului poate fi reprodusă cu permisiunea autorului care poate fi obţinută pe gratis dacă îi trimite-ţi un e-mail. Sunteţi liberi să răspîndiţi spiritul mişcării software open-source.

Contactaţi-mă:

Ragib Hasan,

Departament of Computer Science,

University of Illinois at Urbana-Champaign,

USA

ragibhasan@yahoo.com

linux/istorie/istoria_linuxului.txt · Ultima modificare: 2013/02/18 19:48 de către cgherman